Să vă spun o poveste pescărească? Mai bine adevărul gol-goluț, unul foarte interesant despre o experiență inedită legată de pescuitul în Norvegia, în apele Mării Nordului.
Ideea a răsărit acum vreo două luni, fără ca nimeni din grupul de șapte care s-a deplasat spre Norvegia să aibă o idee despre pescuitul într-un asemenea mediu, în afara unor comentarii și opinii de pe internet. Bune și alea până la urmă, în lipsă de altceva.
După un drum fără probleme și o traversare cu feribotul din Danemarca în Norvegia, și alți 70 de km pe drum, am ajuns la destinație, un loc foarte liniștit în această perioadă a anului. La Hausvik, în apropiere de Lyngdal, ne-am luat în „proprietate” pentru o perioadă de șapte zile apartamentul care avea să devină baza de plecare spre capturile de pește mult visate. Și ca orice pescar care se respectă, captura trebuia să fie musai de câteva sute de kilograme. De persoană.
Iar pentru a putea ieși pe mare era nevoie și de o barcă, pe care cei care administrează pensiunea unde ne-am cazat ne-au pus-o la dispoziție fără nici un fel de pretenție materială, singurul nostru cost fiind cel legat de alimentarea cu benzină.
La pescuit pe valuri mari și ploaie
Și cum prima zi a fost de acomodare, pescarii serioși s-au trezit a doua zi cu noaptea în cap, au pregătit sculele și au purces la drum. Ca un ageamiu în ale pescuitului i-am însoțit și eu și m-am pricopsit cu un băț cu care trebuia să scot la mal măcar un rechin, dacă nu o balenă.
Deși avertizați de administratorul pensiunii că vremea nu este tocmai prielnică pentru ieșirea în apele Mării Nordului, bucovinenii temerari și-au spus că nimeni și nimic nu-i poate opri.
Nici nu a pornit bine motorul bărcii, că afară a început ploaia, iar micile valuri din locul unde erau parcate bărcile au devenit tot mai mari și mai agitate cu fiecare metru în care ieșeam din fiord spre Marea Nordului. După un duș sărat și mai multe încercări am găsit un loc ceva mai liniștit de unde s-a putut arunca la pește.
Și cum îi stă bine pescarului, primul pește a fost aruncat înapoi în mare. Dar se pare că nu acesta era secretul succesului. După câteva ore bune de luptă cu valurile s-a sunat retragerea, una deloc glorioasă. Mai exact, s-a mers la mal ca Napoleon după Waterloo. Șase pești la șapte pescari, bine, patru serioși și alți trei de conjunctură. Vorba „divertișilor” după primele alegeri libere de după 1990, când liderul țărănist Ioan Rațiu a obținut un scor catastrofal: „2% merit eu?”.
Preikestolen
Cu moralul puțin zdruncinat, dar cu mari speranțe pentru viitor, partidele de pescuit au continuat cu o pauză. Iar cauza a fost tot vântul, care părea să nu mai slăbească în intensitate și care sufla cu 9 m/s. Așa că pauza a fost fructificată cu un drum la Preikestolen, celebra platformă de stâncă tăiată vertical la 604 metri deasupra fiordului Lysefjord. A fost un drum de câteva sute de kilometri de la locul de campare, dar a meritat din plin și îl recomand oricui. Iar pentru a ajunge pe platforma care îți taie pur și simplu respirația se urcă pe un traseu amenajat acum patru ani și care poate fi parcurs de aproape oricine, fără eforturi ieșite din comun. E un traseu care are o lungime de 4 km, dar la destinația finală veți constata că o oră și ceva din viață nu a fost risipită de pomană.
Iar drumul între Lyngdal și Preikestolen este unul superb, în care apa, pădurea și stâncile au creat peisaje de basm.
Carnaval pescăresc
Pentru că prima zi s-a dovedit una dezastruoasă, pauza s-a dovedit un sfetnic bun, iar norocul s-a întors. Pe ape mult mai liniștite, umane aș putea spune, am purces din nou la pescuit.
Iar la prima oprire a început un adevărat spectacol. Nici bine nu au ajuns bețele în apă și a început carnavalul. La fiecare tragere, pe fir apăreau câte 2, 3, 4 sau chiar 5 pești. Când se agăța doar câte unul supărarea era maximă.
Deși era la categoria +100 kg, Vasile se bucura ca un copil la fiecare pește prins, și părea de neoprit către ținta de 7.000 de kg de macrou, cod și pește marin pe care și-a propus-o.
De partea cealaltă, Iulică a tăcut și a făcut, iar peștii scoși din cârligele sale s-au adunat încet și sigur în ladă. Gabi a participat și el la festival, iar în afară de pește a scos în barcă o frumusețe de plantă. Bună doar pentru fotograf. Cât privește macroul, campion cred că a fost Dan, cu 5 bucăți dintr-o singură mișcare. Iar Răsvan a scos un pește albastru. Oare pescuia în acvariu?
Cel mai tânăr component al grupului, Gabriel, a ținut pasul cu pescarii de meserie și a scos pește până în ultima zi, când dorul de casă și de prietenă l-a moleșit cu totul. Iar despre mine ce să spun? Cică aș fi prins un pește la fel de urât ca mine.
Afurisiții, golful și magazinele norvegiene
Ei, dar norocul pescarului nu este unul de durată. După o jumătate de oră în care toată lumea își făcea planuri de bătut orice record european, dacă nu cumva și mondial, s-a așternut liniștea. Chiar dacă sonarul arăta sub barcă bancuri de pești, afurisiților li s-a cășunat pe noi și ne-au ignorat total.
Vorba lui Toma Caragiu: „C-așa-i în tenis!”. Pardon, la pescuit.
Totuși, la mal s-a mers cu fruntea sus, cu vreo 30 de kg de pește. Iar zilele următoare aveau să aducă alte capturi importante, asta în condițiile în care sezonul de macrou începe abia la finalul acestei luni.
În ultima zi de pescuit înainte de plecarea spre casă, cei trei muschetari-pescari care au ieșit pe mare au descoperit un golf ferit de vânt și special amenajat de municipalitate, cu grătare, mese și toaletă. O oază de frumusețe și liniște, care la fiecare final de săptămână este luată cu asalt de proprietarii de bărci.
Iar dacă mă întrebați de prețuri, nu vă recomand să vizitați prea multe magazine în Norvegia, pentru că prețurile sunt nu piperate, ci de-a dreptul diabolice. Totuși, nouă această experiență nu ne-a consumat din buzunare mai mult de câteva sute de euro. Trăiască România și ce se găsește pe la noi.
Hai c-am spus-o și pe asta. Și vă jur că nu am spus nimic pescăresc.
