La Târgul de Sânziene desfășurat pe esplanada Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava, în perioada 22-25 iunie, l-am întâlnit printre cei 45 demeșteri și artizani din județele Suceava, Botoșani, Neamț, Harghita și Vâlcea pe badea Costică din Joldești, după cum singur își spune meșterul Constantin Ciubotărița din comuna Vorona – Botoșani. Carismatic, cu „căciula pe creștet”, Badea Costică din Joldești a adus la Suceava nu doar piei de miel și căciuli de „calitatea întâi”, cum ne-a spus chiar el, ci i-a încântat pe trecători și cu snoavele și cântecele interpretate la fluier și muzicuță.
Moștenire de familie
Constantin Ciubotărița confecționează căciuli, șepci, gulere de miel de când se știe, pentru că se trage dintr-o familie de cojocari. Fie că e cald sau frig, meșterul își îndeasă pe creștet o căciulă țuguiată de miel și își așteaptă cu zâmbetul pe buze cumpărătorii. Din păcate, spune meșterul, „nu prea sunt bani și lumea nu mai cumpără căciuli ca pe vremuri”. Ca să-i mai treacă supărarea, după ce vede că omul vine la taraba sa, admiră cușmele, întreabă de preț și apoi trece mai departe, Badea Costică scoate fluierul sau muzicuța de la brâu și începe să cânte.
„Mie îmi place să aduc marfă de calitate: căciuli, șepci, piei naturale. Suntem pasionați, dar avem și dureri de inimă, pentru că lumea nu prea are bani și nu prea cumpără ce facem noi. Eu mă bucur că atunci când mă scol dimineața știu ce treabă am de făcut peste zi. Asta mă bucură. Trebuie să facem ceva să supraviețuim. Tot neamul meu s-a ocupat cu cojocărie. Noi nu ne lăsăm. Facem și agricultură, creștem animale, de toate, avem gospodărie”, ne-a spus meșterul popular care de peste 30 de ani face căciuli, meșteșug pe care l-a moștenit din familie, de la bunicul și tatăl său, care tot căciuli au făcut.
De mic copil, povestește Badea Costică din Joldești, cosea „câte un dos de căciulă” la îndemnul tatălui său. Anii au trecut, și bărbatul, împreună cu „șefa”, soția lui, care îl ajută la confecționarea căciulilor, a făcut din această meserie un mijloc de trai. Omul face căciuli de calitate, nu de mâna a doua, și foarte rezistente, „cusute la mână”, din pielicele de miel, pe care le achiziționează din primăvară de la ciobani, le dubește singur, le dă la vopsit și apoi le „întinde la cui”, spre a face din ele căciuli simple sau cu bordură. Dacă o căciulă simplă îi ia trei-patru ore de lucru, la o căciulă cu bordură (la care folosește și șapte pielicele) lucrează circa opt ore.
„Șefa mea, soția, mă ajută la lucru. Ea croiește, eu cos. O piele stă cam două săptămâni la sare (să nu cadă părul), apoi se desărează, se curăță și se bagă la dubit. O piele se curăță cu peria de cinci ori pe zi, cu pauze între operațiuni. La 400 de piei, faceți un calcul… După ce se dubește, pielea se uscă, se rade, se curăță, se bagă într-un butoi, se curăță din nou, după care se scutură, apoi «se întinde la cui» și se sortează: care merge la căciulă cu bordură, care la căciuli simple, care merge la o haină, care merge la un guler și apoi le croim. Îmi place această meserie și trebuie să iasă ceva bun din mâinile mele”, ne-a spus meșterul din Joldești, bucuros că a „îmbrăcat” cu căciuli feciorii din mai multe ansambluri folclorice din municipiul Suceava, Câmpulung Moldovenesc, Pojorâta etc.
Nu sunt bani… de căciuli
Prețurile, ne-a spus Badea Costică, sunt pentru toate buzunarele. O cușmă simplă se vinde cu prețul minim de 80 de lei, iar una cu bordură, începând cu 100 de lei, dar poate ajunge și la 300, 500 chiar 1.000 de lei, depinde de comanda clientului. Familia Ciubotărița ne-a spus că nu e greu să lucrezi la căciuli, dacă-ți place munca: „mai o glumă, mai o cântare la fluier sau muzicuță și treaba merge”. Badea Costică a învățat să cânte la fluier la 35 de ani, dar cântă la muzicuță de când se știe.
Ei nu se întrețin doar din vânzarea de piei de miel și căciuli, ci muncesc mult și în agricultură, dar asta nu-i îndepărtează de cojocărie. Chiar dacă familia Ciubotărița și-a instruit copiii în această meserie, aceștia au ales să facă alte profesii. Părinții nu sunt supărați din această cauză. „I-am învățat să știe să facă de toate, dar au plecat din sat și fac alte meserii. Când vin acasă ne mai ajută. Ei și-au făcut drumul lor”, ne-a spus Badea Costică, mândru tare că s-a născut în Joldești, „de unde se trage Eminescu, că nu degeaba mă dau eu mare că-s din Joldești”.
Ce-l supără pe meșterul botoșănean, ca pe mulți alți artiști populari, este faptul că tineretul nu mai poartă cușmă, căciulă sau șapcă de miel, că cei bătrâni nu-și permit să-și cumpere o căciulă de calitate, care este scumpă pentru pensiile lor mici, și așa nici vânzarea nu merge ca pe roate. Asta, însă, nu-i împiedică să meargă la toate târgurile unde sunt invitați să-și prezinte marfa, să vorbească frumos despre satul, neamul, familia din care provin și pe care le respectă pentru ceea ce le-au lăsat moștenire.
Târgul de Sânziene de la Suceava a fost organizat de Consiliul Județean Suceava (CJ), Centrul Cultural „Bucovina” (CCB) – Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CCPCT) și Primăria Suceava. Organizatorii au adus în fața publicului artiști profesioniști și amatori care au etalat pe tarabe marfă de calitate, apreciată de suceveni și nu numai.
