Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Sucevenii au fost ascultaţi şi înregistraţi temeinic, şi nu oricum, ci cu aprobare din partea judecătorilor. Exceptând capitala, judeţul Suceava este campion la mare distanţă de alte judeţe la numărul de interceptări autorizate. Statistica publicată pe adresa www.raduchirita.ro este una extrem de relevantă despre modul în care sunt ascultaţi românii. Datele privesc perioada 2010-2015 şi arată că în aceşti cinci ani, la nivel naţional au existat aproape 110.000 de cereri de interceptare, din care judecătorii au admis 102.729, adică 93,44%. Este un procent astronomic, asta dacă luăm în considerare şi faptul că zeci de instanţe au admis absolut toate cererile.
Îngrijorător pentru suceveni este faptul că au fost ascultaţi mult mai mult decât locuitorii din alte judeţe. Tribunalul Suceava conduce detaşat în acest top, iar în decurs de 5 ani a admis 5.708 cereri. Iar pentru a face o comparaţie, trebuie spus că pe următorul loc în top este Tribunalul Galaţi, cu jumătate din această cifră, respectiv 2.971 de cereri admise.
Pentru alte judeţe de graniţă cifrele sunt mult mai mici. De exemplu, Tribunalul Timiş a admis 2.098 de solicitări, Tribunalul Iaşi – 1.826, iar Tribunalul Maramureş – 1.487.
La polul opus de află Tribunalul Ilfov, cu doar 205 cereri aprobate, Tribunalul Sibiu, cu 311 cazuri şi Tribunalul Tulcea, cu 319 situaţii de acest fel.
Este adevărat însă că Tribunalul Suceava are cel mai mic procent de admisibilitate, şi asta pentru că procurorii au cerut autorizaţii în vederea interceptărilor în nu mai puţin de 9.346 de cazuri, o cifră de-a dreptul uluitoare, care se apropie foarte mult de Bucureşti.
Instanţe sucevene cu procent maxim de admisibilitate a cererilor de interceptare
Dacă Tribunalul Suceava este de departe în capul listei numărului de interceptări autorizate, chiar şi cu acel procent de 61,07, majoritatea celorlalte instanţe au procente mult mai mari, unele chiar de 100, ceea ce înseamnă că judecătorii care le-au analizat nu au descoperit nici o neregulă.
Procentaj maxim apare în dreptul Judecătoriei Gura Humorului, cu 23 de cereri admise din tot atâtea formulate, iar procentual această instanţă este secondată foarte aproape de Judecătoria Vatra Dornei, cu 54 de cereri admise dintr-un total de 55, şi Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, cu 47 din 48 de cereri. Şi magistraţii de la Curtea de Apel Suceava s-au dovedit darnici cu autorizările, din cele 49 de solicitări fiind admise 48.
Nici la Fălticeni nu se stă prea rău, fiind admise în perioada 2010-2015 nu mai puţin de 49 de solicitări dintr-un total de 51.
Nu la fel stau lucrurile şi la Judecătoria Rădăuţi, care a admis 81 din solicitări dintr-un total de 101.
Lucrurile stau cam la fel şi la Judecătoria Suceava, unde magistraţii au avut de analizat 524 de solicitări şi au admis 460.
În total, în perioada de cinci ani amintită, pe raza judeţului Suceava au fost admise 6.470 de interceptări, o cifră care arată că aşa-zisa paranoia din capul unora care se cred ascultaţi chiar are un substrat real.
Şi mai trebuie spus că cifra corectă a persoanelor ascultate este mult mai mare, şi asta pentru că şi procurorul are posibilitatea de a autoriza interceptarea unei persoane, e drept, pentru o perioadă de timp mai scurtă, respectiv 48 de ore, în timp ce instanţa avizează pentru perioade de câteva luni.
„Interceptările ar trebui folosite doar în situaţii extreme şi bine determinate”
Avocaţii suceveni sunt de părere că această avalanşă de interceptări nu-şi are rostul, iar alte mijloace de probe clasice au fost înlocuite în mod nejustificat.
Laurian Ostaficiuc, avocat cu state vechi de plată în Baroul Suceava, a explicat şi motivele care, în opinia sa, ar trebui să ducă la diminuarea avizării pozitive a cererilor de interceptare.
Iată ce crede avocatul Laurian Ostaficiuc: „Interceptările, ca procedeu probatoriu, au cunoscut o recrudescenţă deosebită în cadrul dosarelor penale, recrudescenţă nejustificată de anumite considerente de ordin obiectiv şi legal, ţinând seama că această modalitate de supraveghere tehnică şi acest procedeu probatoriu are caracter excepţional în sensul aflării adevărului. Astfel, în mod cert, din voinţa legiuitorului interceptarea convorbirilor telefonice şi a altor comunicări poate fi dispusă şi folosită în vederea obţinerii de probe doar în măsura în care există o imposibilitate reală de obţinere a aceloraşi probe prin procedee clasice. Fiind vorba de proceduri puternic invazive, care implică o încălcare controlată a dreptului la intimitate şi viaţă personală a cetăţeanului, acestea ar trebui folosite doar în situaţii extreme şi bine determinate. Din păcate, se ajunge la o folosire exagerată a acestui procedeu probatoriu atât prin autorizare temporară a procurorului, cât, mai ales, prin autorizările instanţelor de judecată, care ar trebui să cenzureze mult mai strict posibilitatea oferită, în sensul folosirii acestui procedeu probatoriu”.
