Ca în fiecare an, de Sf. Gheorghe, pe 23 aprilie, Mănăstirea Voroneț îmbracă strai de sărbătoare pentru a-și întâmpina oaspeții la hram. De această dată, duminică, la primele ore ale dimineții, la Voroneț cerul era înlăcrimat. Zeci de umbrele, dar și streșinile mănăstirii îi adăposteau pe credincioși de ploaia măruntă care cădea neîncetat. Slujba arhierească, oficiată de ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, împreună cu un sobor de preoți, a avut loc în curtea mănăstirii, în ciuda temperaturilor neprietenoase de afară.
Cu toate acestea, au fost mulți oameni care și-au îndreptat pașii spre Mănăstirea Voroneț, din dorința de căutare lăuntrică, căutare a unui loc în care să își cerceteze sufletele, să își reculeagă gândurile, să primească binecuvântare de la arhiepiscopul locului. Dacă în prima parte a Sfintei Liturghii cerul a plâns, a plouat mărunt, în cea de-a doua parte cerul a rostogolit peste lumea adunată în curtea Mănăstirii Voroneț fulgi mari de nea, ca-n povești. Gândul m-a dus atunci la poetul Adrian Păunescu, care în poezia „Oameni de zăpada” scria: „Ninge peste buze, ninge peste pleoape, / ninge peste îngeri, ninge peste văi, / ninge peste clopot, ninge peste ape”. Ca într-o compunere cu introducere, cuprins și încheiere, finalul slujbei de la Voroneț a fost scăldat de razele soarelui, asemeni unei treziri, a unei învieri, că tot s-a cântat de către obștea de maici de la Voroneț (care a dat și răspunsurile la Sfânta Liturghie), împreună cu soborul de preoți înveșmântați în straie alb și aurii, „Hristos a înviat!”.
Dragostea creștină
De 26 de ani, de la reînființare, pe 1 aprilie 1991, Mănăstirea Voroneț își serbează an de an hramul de Sf. Gheorghe și de fiecare dată momentul este încărcat de bucurie duhovnicească. Icoana Sf. Gheorghe din mănăstire a fost „îmbrăcată” într-o frumoasă cunună de flori, credincioșii trecând rând pe rând prin fața Sfântului pentru a se închina. În cuvântul său de învățătură, ÎPS Pimen a explicat semnificația Duminicii a II-a după Paști, a Sf. Apostol Toma, zi în care Mântuitorul S-a arătat ucenicilor prin ușile încuiate, pentru a doua oară după Înviere.
Apostolul Toma nu credea în Învierea Mântuitorului, iar Iisus l-a îndemnat să-i atingă semnele rămase pe corp în urma răstignirii Sale. După acest moment, Toma l-a mărturisit fără urmă de îndoială pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu. „Să avem minte, conștiință că sfârșitul nostru nu este aici, pe pământ”, a spus Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, „și depinde de fiecare dintre noi cum înțelegem aceste lucruri”. ÎPS Pimen i-a îndemnat pe credincioși să creadă în viața veșnică, amintind că lucrul cel mai important pentru noi este „dragostea creștină”.
ÎPS Pimen: „Maica stareță Irina a știut să pună banii în punga mănăstirii”
Și de această dată, arhiepiscopul locului a amintit de valorile noastre nepieritoare, mănăstirile din țară, din Moldova, din Bucovina, mănăstiri pictate, pe interior și în exterior, mănăstiri cu sfinte icoane valoroase, care trebuie prețuite și întreținute. A dat exemplul Mănăstirii Voroneț, „o valoare fără egal a artei, a culturii și în primul rând a credinței creștine”, care este întreținută și arată ca o bijuterie datorită maicii starețe Irina Pântescu, care, împreună cu obștea de maici, a știut să chivernisească fiecare bănuț venit de la credincioși. „Aici nu s-au folosit bani europeni, ceva puțin de la Guvern, restul fiind bani de la credincioși, dar maica stareță Irina a știut să pună banii în punga mănăstirii”, a completat ÎPS Pimen.
Educație, patriotism
La baza înțelepciunii maicii starețe, a mai amintit ÎPS Pimen, au stat cei șapte ani de-acasă, educația primită în familie, clasele primare, urmate apoi de celelalte studii. Educația copiilor este foarte importantă și pornește din familie, pentru că „familia este ca o Biserică”. La rândul ei, maica stareță Irina Pântescu a adăugat că pe lângă educația din familie și din școală, la baza ei ca om care a reușit de 26 de ani să țină frâiele unei mănăstiri care face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO este și patriotismul. Un om care își iubește țara își iubește și respectă și valorile, face tot ce-i stă în putință să adauge ceva la ce a găsit, să înfrumusețeze locul, nu să-l distrugă, a reieșit din expunerea maicii starețe Irina Pântescu.
Dumnezeu ține și cu cel care are mult, și cu cel care are puțin, în funcție de talantul fiecăruia, „dar trebuie să fim buni creștini și, totodată, buni români, așa cum au fost înaintașii noștri”, a mai subliniat stareța Mănăstirii Voroneț, care a mulțumit ÎPS Pimen pentru sprijinul necondiționat oferit în toți acești ani, soborului de preoți care a participat la Sfânta Liturghie, dar și credincioșilor care au stat până la finalul slujbei, pentru a primi sfânta anaforă și binecuvântare Arhiepiscopului Pimen.
La finalul Sfintei Liturghii, credincioșii au fost invitați de stareța mănăstirii la o agapă creștină.
Mănăstirea Voroneț a fost construită de Ștefan cel Mare în 1488, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru că l-a ajutat să-i învingă pe turci. El a făcut această mănăstire într-un timp record pentru vremurile de atunci, și chiar și pentru cele de astăzi, în trei luni și trei săptămâni de la punerea pietrei de temelie până la sfințire. Ștefan cel Mare i-a făgăduit Sfântului Daniil Sihastrul că va face o mănăstire și i-a dat hramul principal Sf. Gheorghe.
