Zeci de credincioşi au luat parte, duminică, la hramul Mănăstirii Voroneţ, în ciuda ninsorii şi frigului

Ca în fiecare an, de Sf. Gheorghe, pe 23 aprilie, Mănăstirea Voroneţ îmbracă strai de sărbătoare pentru a-şi întâmpina oaspeţii la hram. De această dată, duminică, la primele ore ale dimineţii, la Voroneţ cerul era înlăcrimat. Zeci de umbrele, dar şi streşinile mănăstirii îi adăposteau pe credincioşi de ploaia măruntă care cădea neîncetat. Slujba arhierească, oficiată de ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, împreună cu un sobor de preoţi, a avut loc în curtea mănăstirii, în ciuda temperaturilor neprietenoase de afară.

Cu toate acestea, au fost mulţi oameni care şi-au îndreptat paşii spre Mănăstirea Voroneţ, din dorinţa de căutare lăuntrică, căutare a unui loc în care să îşi cerceteze sufletele, să îşi reculeagă gândurile, să primească binecuvântare de la arhiepiscopul locului. Dacă în prima parte a Sfintei Liturghii cerul a plâns, a plouat mărunt, în cea de-a doua parte cerul a rostogolit peste lumea adunată în curtea Mănăstirii Voroneţ fulgi mari de nea, ca-n poveşti. Gândul m-a dus atunci la poetul Adrian Păunescu, care în poezia „Oameni de zăpada” scria: „Ninge peste buze, ninge peste pleoape, / ninge peste îngeri, ninge peste văi, / ninge peste clopot, ninge peste ape”. Ca într-o compunere cu introducere, cuprins şi încheiere, finalul slujbei de la Voroneţ a fost scăldat de razele soarelui, asemeni unei treziri, a unei învieri, că tot s-a cântat de către obştea de maici de la Voroneţ (care a dat şi răspunsurile la Sfânta Liturghie), împreună cu soborul de preoţi înveşmântaţi în straie alb şi aurii, „Hristos a înviat!”.

Dragostea creştină

De 26 de ani, de la reînfiinţare, pe 1 aprilie 1991, Mănăstirea Voroneţ îşi serbează an de an hramul de Sf. Gheorghe şi de fiecare dată momentul este încărcat de bucurie duhovnicească. Icoana Sf. Gheorghe din mănăstire a fost „îmbrăcată” într-o frumoasă cunună de flori, credincioşii trecând rând pe rând prin faţa Sfântului pentru a se închina. În cuvântul său de învăţătură, ÎPS Pimen a explicat semnificaţia Duminicii a II-a după Paşti, a Sf. Apostol Toma, zi în care Mântuitorul S-a arătat ucenicilor prin uşile încuiate, pentru a doua oară după Înviere.

Apostolul Toma nu credea în Învierea Mântuitorului, iar Iisus l-a îndemnat să-i atingă semnele rămase pe corp în urma răstignirii Sale. După acest moment, Toma l-a mărturisit fără urmă de îndoială pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu. „Să avem minte, conştiinţă că sfârşitul nostru nu este aici, pe pământ”, a spus Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, „şi depinde de fiecare dintre noi cum înţelegem aceste lucruri”. ÎPS Pimen i-a îndemnat pe credincioşi să creadă în viaţa veşnică, amintind că lucrul cel mai important pentru noi este „dragostea creştină”.

ÎPS Pimen: „Maica stareţă Irina a ştiut să pună banii în punga mănăstirii”

Şi de această dată, arhiepiscopul locului a amintit de valorile noastre nepieritoare, mănăstirile din ţară, din Moldova, din Bucovina, mănăstiri pictate, pe interior şi în exterior, mănăstiri cu sfinte icoane valoroase, care trebuie preţuite şi întreţinute. A dat exemplul Mănăstirii Voroneţ, „o valoare fără egal a artei, a culturii și în primul rând a credinței creștine”, care este întreţinută şi arată ca o bijuterie datorită maicii stareţe Irina Pântescu, care, împreună cu obştea de maici, a ştiut să chivernisească fiecare bănuţ venit de la credincioşi. „Aici nu s-au folosit bani europeni, ceva puţin de la Guvern, restul fiind bani de la credincioşi, dar maica stareţă Irina a ştiut să pună banii în punga mănăstirii”, a completat ÎPS Pimen.

Educaţie, patriotism

La baza înţelepciunii maicii stareţe, a mai amintit ÎPS Pimen, au stat cei şapte ani de-acasă, educaţia primită în familie, clasele primare, urmate apoi de celelalte studii. Educaţia copiilor este foarte importantă şi porneşte din familie, pentru că „familia este ca o Biserică”. La rândul ei, maica stareţă Irina Pântescu a adăugat că pe lângă educaţia din familie şi din şcoală, la baza ei ca om care a reuşit de 26 de ani să ţină frâiele unei mănăstiri care face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO este şi patriotismul. Un om care îşi iubeşte ţara îşi iubeşte şi respectă şi valorile, face tot ce-i stă în putinţă să adauge ceva la ce a găsit, să înfrumuseţeze locul, nu să-l distrugă, a reieşit din expunerea maicii stareţe Irina Pântescu.

Dumnezeu ţine şi cu cel care are mult, şi cu cel care are puţin, în funcţie de talantul fiecăruia, „dar trebuie să fim buni creştini şi, totodată, buni români, aşa cum au fost înaintaşii noştri”, a mai subliniat stareţa Mănăstirii Voroneţ, care a mulţumit ÎPS Pimen pentru sprijinul necondiţionat oferit în toţi aceşti ani, soborului de preoţi care a participat la Sfânta Liturghie, dar şi credincioşilor care au stat până la finalul slujbei, pentru a primi sfânta anaforă şi binecuvântare Arhiepiscopului Pimen.

La finalul Sfintei Liturghii, credincioşii au fost invitaţi de stareţa mănăstirii la o agapă creştină.

Mănăstirea Voroneţ a fost construită de Ştefan cel Mare în 1488, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru că l-a ajutat să-i învingă pe turci. El a făcut această mănăstire într-un timp record pentru vremurile de atunci, şi chiar şi pentru cele de astăzi, în trei luni şi trei săptămâni de la punerea pietrei de temelie până la sfinţire. Ştefan cel Mare i-a făgăduit Sfântului Daniil Sihastrul că va face o mănăstire şi i-a dat hramul principal Sf. Gheorghe.