Dublă aniversare la Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” din Fălticeni

Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” din Fălticeni a aniversat marţi, 28 martie, 35 de ani de activitate (1982-2017) şi 109 ani de la naşterea academicianului Mihai Băcescu prin vernisajul unei noi expoziţii permanente de animale marine fosile şi a unei miniexpoziţii cu mostre de sol din diverse zone ale lumii, donaţia colecţionarilor Marco Zuffa şi Iuliana Nechita. Evenimentul a fost completat şi de o lecţie de zoologie a elevilor de la Colegiul „Nicu Gane”, la care materiale didactice au fost exponatele muzeului şi Atlasul  zoologic.

Aşa cum am aflat de la Maria Crăciun, şef de secţie la Muzeul Apelor din Fălticeni, academicianul Mihai Băcescu s-a născut pe 28 martie 1908, a urmat cursurile gimnaziale şi liceale la Fălticeni, avându-l ca mentor pe profesorul Vasile Ciurea. În 1928 s-a înscris la facultatea de Ştiinţe Naturale din Iaşi, obţinând în 1938 doctoratul “cum laude”. În 1939, recomandat de Paul Bujor şi de Emil Racoviţă, a obţinut o bursă de studii în Franţa, unde tânărul savant perfect vorbitor al mai multor limbi a făcut o excelentă impresie la Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Paris, la Muzeul Oceanografic din Monaco şi în diferitele staţiuni de biologie marină unde a lucrat. Războiul, însă, l-a constrâns să se întoarcă în ţară. După 1946 a participat la refacerea Muzeului „Grigore Antipa”, redeschis în 1948, iar în 1949 a fost numit coordonatorul colectivului “Faună” al Academiei RPR. În 1954 a devenit directorul Institutului de Cercetări Piscicole, iar în 1958, şef al secţiei de Oceanologie a Academiei şi director al Muzeului Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, post pe care l-a deţinut necontestat timp de trei decenii. A fost unul dintre cei mai mari specialişti mondiali în domeniul crustaceelor mărunte, cumacee, mizide, izopode, tanaidacee şi decapode. A publicat trei volume de Fauna României, dedicate cumaceelor (1951), mizidelor (1954) şi decapodelor (1980). A descris peste 350 de specii şi subspecii de crustacee din fauna românească şi mai ales cea mondială.

A participat la expediţii cu nava “Anton Bruun” în Oceanul Pacific (1965), cu “Thalassa” în Oceanul Atlantic (1971) şi Oceanul Indian (1977) şi a organizat şi condus expediţia Muzeului „Grigore Antipa” în Tanzania (1973-1974). Împreună cu un inimos colectiv de specialişti de la Institutul Român de Cercetări marine a scris cinci volume de “Ecologia Mării Negre”, iar în anul 1988 a tipărit în Olanda sinteza cumaceelor, “Crustaceorum Catalogus Pars 7 Cumacea”, iar în anul 1999 a avut bucuria să vadă tipărite paginile capitolului cu Ordinul Cumacea din „Traité de Zoologie”, iniţiat de Pierre P. Grassé.

Numele Mihai Băcescu este legat de şcoala românească de oceanologie biologică şi ecologie marină al căror fondator este, iar o parte din rezultatele cercetărilor şi călătoriilor sale se regăsesc în muzeul creat de Mihai Băcescu la Fălticeni şi care îi poartă numele.

O adevărată lecţie de zoologie şi poveşti despre fosile

Despre animalele fosile marine şi ere geologice a vorbit profesorul de biologie/anatomie Dan Cojocaru, de la Colegiul “Nicu Gane”. Distinsul cadru didactic a captat atenţia celor prezenţi cu poveştile despre fosile de Acteonella, o specie de melc din cretacic, amoniţi, moluşte cu cochilii răsucite, asemănătoare ca aspect cu modernul Nautilus şi care au avut o dispariţie bruscă acum 65 de milioane de ani, brahiopode, crustacee bivalve care au reprezentat una din cele mai comune forme de viaţă, trilobiţi, un artropod marin care îşi lepăda regulat exoscheletele care s-a fosilizat, belemniţi, moluşte marine cu cochilie lungă, conică şi ascuţită, înrudite cu sepia, caracatiţa şi calmarul modern, şi crinoide, cunoscute şi sub numele de crini de mare, fiind cunoscute 700 de specii. De la pasionaţii de zoologie de la Colegiul “Nicu Gane” am aflat şi poveştile reptilelor marine fosilizate, ihtiozaurii fiind dovada existenţei dragonilor marini pentru că mâncau belemiţe despre ale căror cochilii interne, în formă de glonţ, se credea că sunt trăsnete trimise din cer.

„Ceea ce avem aici are o valoare geologică impresionantă. Se vede clar specia din care fac parte, sunt fosile marine foarte bine conservate. Sunt peste 40 de specii de creaturi marine, care au trăit în urmă cu zeci sau peste 100 de milioane de ani. Fosilele provin atât de la animale adulte, cât şi de la pui, fiind foarte bine conservate în straturile de sedimente din adâncurile marine. În timp, marea în care au murit aceste animale a dispărut, iar straturile de sedimente în care au fost conservate reptilele au fost expuse în urma fenomenelor meteo”, a precizat profesorul Cojocaru.