Părintele Proclu Nicău, pustnicul din Munții Neamțului, va fi înmormântat astăzi, la Sihăstria Putnei

Părintele Proclu Nicău, pustnicul din Munții Neamțului, a plecat la cer sâmbătă, 28 ianuarie, la vârsta de 88 de ani. Dorința părintelui a fost să fie înmormântat la Sihăstria Putnei. Slujba înmormântării are loc astăzi, 31 ianuarie, de la ora 10.30, la Mănăstirea Sihăstria Putnei. În comunicatul publicat pe site-ul oficial al Mănăstirii Sihăstria Putnei se precizează că „după o viață închinată în întregime Domnului, Părintele Proclu (Nicău) a trecut la cele veșnice sâmbătă, 28 ianuarie 2017. Așa cum i-a fost dorința, exprimată inclusiv în testamentul scris, el va fi înmormântat la Mănăstirea Sihăstria Putnei, unde și-a pregătit din timp locul de veci. Slujba de înmormântare va avea loc marți, 31 ianuarie, începând cu ora 10.30, după ce, mai întâi, se va oficia slujba Sfintei Liturghii. În perioada de până la înmormântare se va citi Psaltirea la căpătâiul părintelui, așa cum este tradiția noastră monahală. Deși părintele Proclu a trăit în desăvârșită smerenie și nu și-a dorit o slujbă de înmormântare impunătoare, credem că părintele se va bucura de toți aceia care, cu discreție, vor veni și vor aduce recunoștința lor în rugăciune către Dumnezeu pentru sufletul său. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească cu drepții!”
Monahul Proclu a știut să vorbească omului, cuvântul ajungând direct în inima acestuia
Părintele Proclu Nicău, pe numele de botez Gheorghe, s-a născut pe data de 13 noiembrie 1928, în satul Mitocu Bălan, județul Neamț. A intrat în obștea de la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț pe când avea doar 12 ani. În anul 1949 a fost trimis, împreună cu alți viețuitori ai Sihăstriei, la Mănăstirea Slatina, pentru revigorarea vieții monahale de aici.
Părintele a ucenicit pe lângă mari stareți ai monahismului românesc: arhimandritul Ilie Cleopa și ieroschimonahul Paisie Olaru. Experiența duhovnicească a părintelui Proclu s-a îmbogățit și prin viața sa de retragere. După Decretul 410 din 1959 dat de comuniști, cu binecuvântarea duhovnicului său, părintele Cleopa, părintele Proclu a ales viața de liniște. Părintele Proclu s-a îndreptat spre satul natal, Mitocu Bălan, din comuna Crăcăoani, unde s-a retras într-o chilie la poalele pădurii. Însă, cu cât a fugit mai mult de lume, cu atât lumea l-a căutat mai mult.
După cum a spus preotul Nicolae Nicău, pentru Doxologia.ro, „Profunzimea înțelepciunii părintelui Proclu Nicău a fost cunoscută de către binecredincioșii moldoveni, dar și de către toți cei doritori de sfaturi și de binecuvântare de pretutindeni. Monahul Proclu a știut să vorbească omului, cuvântul ajungând direct în inima acestuia. Știa să aline orice suflet aflat în suferință. Vorbea rar și răgușit, iar ochii săi albaștri lăcrimau ori de câte ori afla de necazul și suferința celui ce i se înfățișa. Părintele Proclu, timp de mai bine de 50 de ani, s-a rugat pentru oamenii din lume, pentru monahii și monahiile din mănăstiri, dar și-a plâns și păcatele, aducând adevărata pustie în chilia și în inima sa, așa cum smerit obișnuia să spună”.
Toată viața a trăit-o în rugăciune și în… lacrimi de credință
De cum îl vedeai pe monahul Proclu, a mai adăugat părintele Nicolae Nicău, „inima îți tresălta de bucuria cu care te primea la el în colibă. Vorbele sale, rostite în cel mai simplu, cald și popular grai moldovenesc, îți mergeau la inimă. Îți spunea exact cuvintele pe care aveai nevoie să le auzi, ca să simți cum ți se liniștește sufletul și ți se luminează mintea. Totul era îmbrăcat într-o cadență asemănătoare Patericului. Cât a trăit singur, departe de oameni, timp de mai bine de jumătate de secol, monahul ascet Proclu Nicău s-a întâlnit și a aflat despre alți zeci de pustnici. El însuși afirma că a întâlnit, s-a spovedit și chiar a învățat despre viața duhovnicească de la pustnici. Toată viața a trăit-o în rugăciune și în… lacrimi de credință. De mic i-a plăcut viața de pustnic și i-a mai plăcut, zicea el, mai ales că a învățat de la alți pustnici din munți cum să «stea de vorbă cu Dumnezeu»”.