Peste o mie de oameni l-au condus pe ultimul drum pe părintele Mihai Negrea de la Podu Coşnei

Preotul Mihai Negrea de la Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ - Podu Coşnei, comuna Poiana Stampei, s-a despărţit de cei dragi, duminică, 29 ianuarie 2017. A fost cea mai dureroasă zi pentru copiii înfiaţi de părinte, pentru familiile nevoiaşe care au fost ajutate de preotul Negrea, pentru preoţii din Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, pentru preoteasa Iulia care i-a fost alături în momentele grele când părintele Negrea căuta resurse financiare, alimente, îmbrăcăminte pentru a-i purta în şcoală şi în facultate pe copiii fără posibilităţi din Bazinul Dornelor.

Slujba înmormântării a fost oficiată, la Mănăstirea Podu Coşnei, de un sobor de preoţi şi diaconi având-i în frunte pe Înalt Preasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor şi IPS Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului. Alături de ei s-au aflat călugări şi monahii de la mai multe mănăstiri din ţară, dar şi aproximativ 1.000 de oameni care au vrut să îl conducă pe ultimul drum pe „părintele orfanilor din Bazinul Dornelor”.

Preotul Mihai Negrea şi-a asumat porunca iubirii aproapelui

Înalt Preasfinţitul Părinte Pimen a amintit că în urmă cu o săptămână a venit la Mănăstirea Podu Coşnei pentru „a-l cerceta duhovniceşte” şi l-a întrebat pe părinte cum merg treburile, iar părintele Mihai Negrea i-a spus că peste câteva zile va trece la cele veşnice, dar înaltul ierarh să nu aibă nici o grijă pentru că totul este pus la punct în mănăstire. Înaltul ierarh i-a îndemnat pe credincioşii prezenţi la rugăciune pentru părintele copiilor defavorizaţi, preotul Mihai Negrea fiind un exemplu de milostenie, un vrednic ostenitor al Domnului şi un smerit slujitor al aproapelui.

Urmându-şi vocaţia de a sluji Mântuitorului nostru Iisus Hristos, părintele Mihai s-a îngrijit atât de casa lui Dumnezeu, având iniţiativa şi ducând la bun sfârşit construcţia de biserici şi case parohiale, realizând ample lucrări de consolidare a lăcaşurilor de cult pe unde a slujit. Iubirea şi nădejdea în Dumnezeu l-au ajutat pe părintele Mihai să desfăşoare la Mănăstirea Podu Coşnei şi la „Casa Vladimir” din Vatra Dornei o activitate la fel de rodnică,  asumându-şi porunca iubirii aproapelui la cel mai înalt nivel, prin aşezământul social construit în curtea mănăstirii şi grija faţă de copiii fără posibilităţi.

„Părintele Mihai Negrea este un martir pentru că singur şi-a luat această povară, să poarte în spate, să poarte în sufletul lui pe cei neputincioşi, pe cei îndureraţi, pe cei lipsiţi de strictul necesar, pe cei rămaşi fără ajutorul părinţilor. Ca urmare, aici la mănăstire a organizat acest centru de binefacere pentru copii de toate vârstele. Tot aici a organizat o cantină şi a dat bucate la copiii de aici şi la o bună parte din cei săraci din împrejurimi. Această povară, această slujire a fraţilor mai mici a lui Hristos a predat-o şi la soţia sa, maica preoteasă şi a organizat acel aşezământ de copii din Vatra Dornei unde împreună s-au nevoit să dea cele necesare copiilor sărmani. Aceasta este lumea în care, la sfârşitul vieţii pământeşti, părintele Mihail şi-a trăit viaţa, în dragostea cea adevărată, ajutorarea fraţilor mai mici ai lui Hristos.

A fost un om între oameni, un preot între preoţi, care a ştiut să păstreze rânduiala mănăstirească. A ţinut ca rânduiala creştinească să fie păzită, respectată, împlinită cu străşnicie.

Prezenţa dumneavoastră în număr atât de mare arată că l-aţi cunoscut prin faptele sale nemuritoare şi aţi venit în număr neobişnuit de mare. De aceea zic: Dumnezeu să vă răsplătească jertfa dumneavoastră, a celor care l-aţi cunoscut şi l-aţi ajutat. Părintele Mihai este o pildă de trăire a vieţii preoţeşti, slujind fraţilor mai mici a lui Hristos, slujind în sfântul lăcaş de închinare, de nenumărate ori fiind singur în faţa multor treburi din parohie. Dumnezeu să-l odihnească în ceata drepţilor pentru bucuria mântuirii. Amin”, a încheiat ÎPS Pimen cuvântul său.

Recunoştinţa faţă de cel care a făcut foarte multe milostenii şi foarte multe fapte bune

Preotul Protopop Aurel Goraş a adus în atenţia celor prezenţi activitatea şi multele milostenii ale părintelui Negrea de când a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă la Sibiu şi a fost hirotonit ca preot în 1974, în judeţul Huneadoara, până în prezent.

„Sunt foarte mulţi tineri, sunt foarte mulţi copii, sunt foarte multe persoane necăjite care au venit aici ca să plângă dar în acelaşi timp să-şi arate recunoştinţa faţă de cel care a făcut foarte multe milostenii şi foarte multe fapte bune. Copiii de aici şi alţii pot spune ce le-a dăruit din suflet şi din cele materiale, părintele Mihai Negrea.

Mulţi dintre dumneavostră, pentru că aici este o mănăstire, spuneaţi părintelui Negrea, deşi era preot de mir, părinte stareţ. Nu aţi greşit prea mult pentru că aşa cum un stareţ, cum un părinte arhimandrit are grijă de obşte, de monahi, de fraţi şi de cei care locuiesc în incinta unei mănăstiri aşa şi părintele avea obşte. Nu erau călăguri, obştea lui era formată din copii şi persoane defavorizate, de care avea o grijă deosebită. Dădea zilnic mâncare la peste 100 de copii. Nu întotdeauna avea cele trebuincioase, nu veneau întotdeauna binefăcătorii, sponsorii, erau zile când trecea prin momente dificile, trebuia plătită energia electrică, trebuiau plătiţi oamenii şi nu avea banii necesari. Era nevoit să alerge, să insiste, să se roage, de multe ori să cerşească ajutorul oamenilor. De nenumărate ori a fost pus în situaţii delicate, a implicat familia, pe doamna preoteasă, care face multe din cele necesare aici, ziua la bucătărie, noaptea face curăţenie.

Şi-a purtat crucea suferinţei cu foarte multă bărbăţie, eroism creştin, cu foarte multă demnitate, ştiind că suferă de o boală care nu iartă pe nimeni. Mulţi dintre cei care ar fi auzit de diagnosticul atât de cumplit, atât de dur ar fi căzut într-o stare de depresie, nu ar mai fi făcut nimic aşteptând pasiv ceasul sfârşitului. Părintele Mihai ştia că trebuie să termine biserica şi se ruga lui Dumnezeu să îl ajute să o sfinţească şi să facă ceea ce era nevoie. A fost foarte curajos până în ultimele clipe, ştia ce mai este de făcut, dorea să cumpere şi casa de aici, din vecinătatea mănăstirii şi să o transforme într-un centru pentru cei dependenţi de droguri. A făcut fapte cu totul deosebite, a reparat o casă a bisericii, „Casa Vladimir”, făcută de un mitropolit din Cernăuţi.

Chiar dacă a avut un temperament mai vulcanic, pentru că aşa trebuia să fie ca să  dobândească ceea ce vrea, a fost un om cu totul şi cu totul deosebit. Era foarte răbdătător. Ne spunea că <iată, acum, mă vedeţi zăcând şi mult nu voi mai sta înaintea voastră pentru că limba mi-a amorţit şi buzele stau nemişcate>. Ne spunea <rămâneţi sănătoşi Înaltpreasfinţiile voastre, rămâneţi sănătoşi părinţi, soţie, fiice şi dumneavoastră toţi>.

Cineva va trebui să preia această grea responsabilitate a copiilor pe care nu numai că i-a hrănit, i-a crescut, i-a dus la spital când au avut nevoie, i-a purtat în şcoli, pe unii dintre ei i-a cununat.

Când s-a pus problema numirii unei preot aici, eu am fost singurul din permanenţă care am susţinut şi am spus hai să facem o încercare. Şi această încercare s-a dovedit a fi mai mult decât benefică pentru biserica ortodoxă.

Întristaţi fraţi creştini să îi păstraţi o amintire frumoasă părintelui Mihai şi în acelaşi  timp să vă rugaţi bunului Dumnezeu pentru iertarea păcatelor”, a fost îndemnul părintelui protopop Aurel Goraş.

Lacrimile copiilor de la Mănăstirea Podu Coşnei vor mai curge mult timp

Părintele Mihai Negrea, cel care creştea 117 copii orfani, abandonaţi şi săraci, s-a stins din viaţă marţi noapte, la 64 de ani, lăsând o durere imensă în urma lui. A fost înmormântat în mormântul pregătit de el în curtea mănăstirii, lângă biserica ce a fost resfinţită în luna noiembrie a anului trecut.

Durerea celor care au participat la înmormântarea părintelui Mihai Negrea a fost imensă, însă cel mai greu s-au despărţit de părintele lor, copiii care au găsit în acest slujitor al lui Dumnezeu, mai mult decât un tată şi un prieten. Lacrimile copiilor vor mai curge încă, atunci când le va fi greu şi nu vor avea cui să spună ce-i doare. De acolo din ceruri însă părintele Negrea îi va veghea şi-i va ajuta să se aşeze în viaţă, aşa cum s-a întâmplat cu mulţi copii încă de pe vremea când părintele era în viaţă.