Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
La Conacul Domnesc din Şcheia au fost premiaţi aseară 10 suceveni care au făcut performanţă în domeniile în care activează, oameni speciali, inimoşi, care ar trebui să reprezinte repere ale societăţii de astăzi. 10 suceveni care fac lucruri deosebite pentru comunităţile din care fac parte şi care merită să fie daţi drept exemplu. 10 oameni cărora organizatorii Galei „Top 10 Suceveni” (Monitorul de Suceava, Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, Conacul Domnesc şi Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România) le-au mulţumit organizând o gală pentru ei.
Vedetele serii au fost ei, acei 10 suceveni pe care circa 450 de oameni care au ales să participe la Gala de aseară i-au aplaudat cu căldură. Gala „Top 10 Suceveni” este un eveniment exclusiv caritabil, eveniment care promovează şi susţine performanţa. Anul acesta, toţi banii care au rezultat din licitaţiile ce s-au organizat în cadrul evenimentului vor ajunge la Alexandru Cozaciuc, elev în clasa a XII-a la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava, nevăzător, care, începând de anul viitor, va urma cursurile Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi. Pentru un copil în situaţia lui, cheltuielile sunt enorme. De aceea, organizatorii au dorit să-i asigure lui Alexandru o bursă care să acopere măcar o parte din banii necesari studiului la conservator, să susţină performanţa elevului care ştie să cânte la 16 instrumente muzicale şi a adunat zeci de diplome şi trofee la concursuri şi festivaluri de profil.
Cei 10 premianţi ai Galei „Top 10 Suceveni”, ediţia a V-a, merită să fie cunoscuţi şi apreciaţi, aplaudaţi nu doar de câteva sute de oameni, ci de un judeţ întreg, aşadar vă invităm să faceţi cunoştinţă cu ei:
1. Daniela-Luminiţa Ceredeev,promotoarea voluntariatului însatele de huţuli
Daniela-Luminiţa Ceredeev este persoana care de 20 de ani scoate la lumină oameni cu suflet nealterat din satele de huţuli. Fie că sunt copii, părinţi, bunici, cu toţii au un loc aparte în sufletul profesoarei. Ea a devenit în aceşti ani un nucleu în jurul căruia se şlefuiesc copii, se formează caractere, se promovează iubirea, iertarea, toleranţa, voluntariatul. Drumul iniţiatic al profesoarei de limba şi literatura română şi de religie Daniela Ceredeev a început pe meleagurile Bucovinei în luna mai a anului 1996, când, împreună cu soţul ei, preotul Dan Ceredeev, a venit în satul Ciumârna, comuna Vatra Moldoviţei, să-şi înceapă cu adevărat misiunea apostolică, slujirea aleasă în folosul oamenilor. A trebuit să înveţe să trăiască şi să gândească precum huţulii,să le înveţe obiceiurile şi chiar câteva cuvinte în ucraineană, pentru a-i înţelege mai bine. Dar cel mai mult a învăţat de la ei generozitatea şi omenia. După câţiva ani a realizat că cel mai bine ar fi să investească în oameni, pentru că ei sunt comoara. A început să facă mici proiecte educative, timp în care a realizat ce mare potenţial există la ţară, mai ales în copii, dar şi în adulţii caresuntfericiţi să poată face ceva pentru cei din jur. A urmat constituirea unui grup formal, a unei organizaţii locale de femei, apoi a unui grup local de tineret şi, în sfârşit, a unei asociaţii care sprijină dezvoltarea comunitară, Asociaţia Proiect Pro Europa. În acest moment, în jurul profesoarei lucrează aproape 100 de voluntari, unii dintre ei devenind între timp traineri care reuşesc să instruiască alţi tineri din ţară. De fapt acesta este şi scopul profesoarei din Ciumârna, să construiască o reţea de grupuri de voluntari în toată ţara, mai ales în satele în care se crede că nu se poate schimba nimic.
2. Emil Ursu, omul care a dat viaţă Cetăţii de Scaun şi a "asediat-o" cu turişti
În urmă cu mai bine de zece ani, în Cetatea de Scaun a Sucevei au reapărut domniţele, cavalerii, boierii şi străjerii. Pentru câteva zile, în arşiţa verii, între zidurile cetăţii au început să se audă din nou săbii în luptă, zăngănitul armurilor, tropote de cai, chicote de domniţe, acorduri de trubaduri, menestreli şi truveri şi mii de oameni, din ce în ce mai mulţi, au început să vină să îi vadă şi să-i asculte.
Aşa a început Festivalul de Artă Medievală de la Suceava, confirmat oficial acum drept cel mai mare de acest gen din ţară, ajungând să-l depăşească în renume şi pe cel de la Sighişoara. Parada cu făclii pe străzile Sucevei, spectacolele de muzică şi lumini, teatrul, turnirurile şi reprezentaţiile medievale întorc spectatorii în timp, în vremurile de glorie ale Cetăţii.
Restaurarea fortăreţei medievale cu bani europeni a adus şi prima expoziţie permanentă, care prezintă atât caracterul militar şi obiceiurile din acele timpuri, cât şi istoria fortăreţei de-a lungul anilor. Pentru a reuşi lucrul acesta şi pentru a aduce un plus de autenticitate, toate replicile care se regăsesc în cetate au fost lucrate manual. Un impresionant arsenal de arme şi armuri, tunuri, arme de asediu, straie, podoabe, ceramică, piese de mobilier, toate obiectele au fost făcute de mână, cu ajutorul mai multor meşteri şi artişti români. „Istoria este o poveste, iar folosind puterea poveştilor, vizitatorii pot afla şi înţelege mai uşor evenimentele importante care s-au petrecut aici de-a lungul anilor. Astfel, pe lângă un număr mare de panouri informative, în cadrul expoziţiei se regăsesc proiecţii şi sisteme interactive, care au rolul de a povesti într-un mod mult mai atractiv istoria locului. Această metodă nouă de prezentare a conţinutului are un caracter imersiv şi educativ mult mai puternic faţă de metodele clasice de prezentare a informaţiilor”, ne spune cel care a făcut ca Cetatea lui Ştefan să prindă viaţă şi să fie "asediată" de turişti, directorul Muzeului Bucovinei, Emil Ursu.
3. Brian Douglas, englezul care a făcut din voluntariat scopul vieţii
Voluntariatul, o noţiune din ce în ce mai rar pusă în practică în ziua de astăzi, reprezintă principalul scop al vieţii pentru un englez. El se numeşte Brian Douglas şi este implicat în acţiuni caritabile în România de peste 20 de ani. A început la Iaşi, ca voluntar în lupta împotriva tuberculozei la copii, iar de câţiva ani este partenerul cel mai important al poliţiştilor suceveni, în activităţi de prevenire.
Aproape 10.000 de plăcuţe reflectorizante pentru căruţe, manuale educative distribuite în şcoli, tabere de vară pentru copii, toate s-au făcut la Suceava, cu banii fundaţiei olandeze Romanian Children's Humanitarian Foundation, pe care o reprezintă Brian.
Poate cel mai important proiect al englezului s-a concretizat prin realizarea a 9.600 de plăcuţe reflectorizante, din banii fundaţiei, pentru căruţele din Suceava. Brian, alături de poliţişti, se ocupă inclusiv de montarea lor.
Brian ştie că mentalităţile se schimbă greu, iar munca trebuie începută de la copii. De câţiva ani de zile, cu implicarea directă a poliţiştilor de la Compartimentul de Prevenire, organizează tabere de vară, la Ciocăneşti, Vama şi Marginea. În aceste tabere copiii primesc trei mese pe zi, fac drumeţii pe munte, activităţi sportive şi vizitează muzee. Interacţionează, socializează, iar pentru asta părinţii lor nu plătesc nici un leu.
„Vacanţa de vară din România este, în opinia mea, prea lungă, în Anglia este de doar şase săptămâni, aici e aproape trei luni şi e nevoie ca tinerii să aibă o ocupaţie", spune englezul, care are deja în plan organizarea de noi tabere pentru copii, în vara anului viitor.
La Ciocăneşti, Brian Douglas a deschis şi un club de prevenire, unde elevii au la dispoziţie jocuri interactive, de stimulare a creativităţii. Tot la Ciocăneşti s-a implicat şi în amenajarea unei săli de sport.
De sărbători, englezul este Moş Crăciun şi financiar, dar şi la propriu, pentru zeci de copii fără familie, dar şi pentru bătrâni.
4. Dumitru Davidel, omul care se zbate pentru ca un erou să nu fie uitat
Sublocotenentul Ioan Grosaru a căzut la datorie, în teatrul de operaţii din Irak, în timp ce executa o misiune de patrulare, TAB-ul în care se afla trecând peste un dispozitiv explozibil improvizat. Vehiculul militar a luat foc, iar Grosaru a rămas ultimul în interior, pentru a asigura evacuarea colegilor. Din păcate, muniţia din dotarea TAB-ului a explodat şi i-a curmat viaţa. A fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler pentru militari, ca însemn de război.
Au trecut aproape 10 ani de atunci, însă amintirea acestui erou a rămas vie. An de an, eroului îi este adus un pios omagiu, în primul rând datorită unui om care a simţit că numele lui Ioan Grosaru nu trebuie dat uitării. Se numeşte Dumitru Davidel, a fost la rândul lui militar şi în curând va împlini 80 de ani.
Primul pas a fost amenajarea mormântului eroului. După ce a văzut cum arată mormântul lui Ioan Grosaru, o grămadă de pământ acoperită cu coroane, Dumitru Davidel s-a decis să nu stea deoparte. A făcut un proiect, a achiziţionat materiale de construcţie, iar mormântul a fost amenajat ca pentru un erou. A fost ajutat de câţiva sponsori, de primarul din Cornu Luncii, Gheorghe Fron, de militari şi de Asociaţia Cultul Eroilor, unde Davidel este vicepreşedinte, şi a adunat suma necesară, în jur de 32.000 de lei.
Amenajarea mormântului eroului a fost doar începutul. A urmat o casă memorială în localitatea natală – Păiseni, o expoziţie permanentă în şcoala din sat, cărţi de poezii editate postum, activităţi de comemorare de an de an. În toate acestea s-a implicat, în primul rând în nume personal, cu bani din propriul buzunar, Dumitru Davidel.
Dumitru Davidel nu s-a rezumat doar la cinstirea memoriei eroului Grosaru. A ţinut să ofere mai mult. Specialist în construcţii, a pus umărul la ridicarea unor monumente la bisericile din comuna Cornu Luncii, dar şi la proiectarea şi ridicarea altor monumente dedicate eroilor.
5. Dorin Goian, modelul de seriozitate şi bun-simţ
Dorin Goian este, fără îndoială, cel mai cunoscut fotbalist pe care l-a dat judeţul Suceava. A debutat în Divizia A, la 20 de ani, la Foresta Suceava, dar consacrarea a cunoscut-o la Steaua Bucureşti, unde a evoluat în perioada 2004-2009 şi unde a obţinut două titluri de campion, o supercupă a României, o calificare în semifinalele Cupei UEFA şi trei calificări consecutive în Liga Campionilor.
De-a lungul carierei a mai jucat la Gloria Buzău, Ceahlăul Piatra Neamţ, FCM Bacău, US Palermo (Italia), Glasgow Rangers (Scoţia), Spezia (Italia) şi Asteras Tripolis (Grecia), la această din urmă echipă încheindu-şi şi activitatea fotbalistică, în vara acestui an. A fost selecţionat de 69 de ori în echipa naţională a României, pentru care a marcat cinci goluri. Cea mai importantă reuşită a fost contra Olandei, în 2007, golul marcat atunci de el asigurând practic calificarea României la EURO 2008.
Este căsătorit cu Nadia, din 2006. Are doi copii: o fetiţă - Maya, născută în 2006, şi un băieţel, Nectarie Matei, născut în 2010.
Dorin Goian provine dintr-o familie numeroasă, mai având trei fraţi şi trei surori. Tatăl său lucra ca electrician, iar mama era croitoreasă. Nu s-a plâns, însă, niciodată că i-ar fi lipsit ceva, că ar fi dus lipsă de ceva. Pe cei doi fraţi mai mari, Liviu şi Gigi, ambii jucători de fotbal în Divizia A, i-a avut drept modele. Şi i-a depăşit. Nu pentru că ar fi fost mai talentat.
Dorin Goian este cel mai cunoscut fotbalist pe care l-a dat Suceava, jucătorul cu cel mai impresionant palmares. Dar a ajuns în vârf prin muncă şi seriozitate. Şi a ajuns să fie şi un model. Pentru oricine. Un om care s-a împlinit prin muncă, care a avut o carieră de excepţie, atât pe teren, cât şi în afara lui. Un om care s-a realizat prin forţele proprii. Şi care a rămas cu picioarele pe pământ, modest şi cu bun-simţ, indiferent cât de sus l-au urcat victoriile şi succesele.
6. Marius Ursaciuc, primarul care a reînviat mândria de a fi humorean
În anul 2000, rata şomajului în Gura Humorului era de 80%. La ultimul târg de profil desfăşurat în acest an la Gura Humorului, 17 firme din localitate au oferit 186 de locuri de muncă, în toate domeniile, de la muncitori necalificaţi, calificaţi, agenţi de pază şi până la IT-işti. S-au ocupat doar 20 de locuri, ceea ce înseamnă că, în Gura Humorului, numai cine nu vrea nu munceşte.
În anul 2003, în Gura Humorului existau trei unităţi de cazare, cu 76 de locuri. Astăzi există 136 de astfel de unităţi, cu peste 2.800 de locuri.
În ultimii 10 ani, în Gura Humorului s-au derulat zeci de proiecte, în valoare totală de aproximativ 60 de milioane de euro, iar alte şi alte proiecte îşi aşteaptă rândul.
Nu există vreo localitate în judeţ, şi puţine sunt şi în ţară, care să fi cunoscut o asemenea transformare ca Gura Humorului.
Iar toate aceste realizări i se datorează lui Marius Ursaciuc, omul care a reuşit să schimbe culoarea gri a unui oraş care, odată, era o fantomă, omul care i-a făcut pe humoreni să fie mândri că sunt locuitori ai acestei localităţi.
În 2004, Marius Ursaciuc a fost ales pentru prima dată primar al oraşului Gura Humorului. În acest an şi-a început cel de al patrulea mandat. A primit de patru ori titlul de „Cel mai activ primar de oraş”, distincţie ce i-a fost acordată de Asociaţia primarilor de oraş din România, organism din care fac parte 217 oraşe din întreaga ţară.
Pentru Marius Ursaciuc, ocupaţia de primar este una „full time”. Fiecare zi o priveşte cu optimism şi o consideră o nouă provocare. Când a fost ales primar şi-a propus trei lucruri: să pună oraşul pe hartă, să reînvie mândria de a fi humorean şi să facă din Gura Humorului un oraş viu.
A reuşit? E suficient să spunem că, anul acesta, localitatea Gura Humorului a fost inclusă de agenţiile de turism din Japonia în topul celor mai frumoase 30 de oraşe mici din Europa.
7. Marcel Porof, profesorul care a pus laolaltă dragostea pentru profesie şi cea pentru elevi
Sunt profesori pe care unii elevi îi poartă în suflet toată viaţa. Dascăli desăvârşiţi care aduc la un loc dragostea pentru profesie şi cea pentru elevi.
Noi am întâlnit unul aidoma, iar aseară l-am adus în luminile rampei.
E profesorul de geografie Marcel Porof, de la Colegiul Naţional „Nicu Gane” Fălticeni, antrenorul de olimpici, profesorul cu lipici.
Cu peste 25 de ani de carieră în spate, Marcel Porof este considerat drept un model „de bună practică”, evaluat însă nu în anii petrecuţi la catedră, ci în sutele de copii pe care i-a făcut să îndrăgească geografia. “Disciplina disciplinelor”, aşa cum îi spune dumnealui.
„Cred că doar pregătirea ştiinţifică nu e de ajuns. Dacă nu ai plăcerea de a lucra cu elevul, dacă nu ai răbdarea de a lucra cu el, nu se poate. Iar asta e mai mult vocaţie decât ştiinţă. Să îţi doreşti să performezi, să îţi doreşti să îţi atragi copiii. Să fii dispus la muncă nenormată”, mărturiseşte dascălul.
Galeria elevilor excepţionali pregătiţi de Marcel Porof este bogată, plutonul fiind condus de olimpicii internaţionali care au făcut ca România să strălucească în competiţia cu şcolile de peste hotare.
Cristina Nechifor, directoarea Colegiului „Nicu Gane”, a declarat: „Trebuie să precizăm că nu a fost o întâmplare oarecare, că nu a fost vorba de un singur elev. Reuşitele deosebite - aur, argint, bronz - s-au punctat cu nume diferite, iar asta înseamnă efort susţinut şi muncă individualizată”.
De la elevii domnului Porof am înţeles că te poţi naşte cu nişte calităţi remarcabile, cu inteligenţă, iar dacă ai norocul să întâlneşti dascălul potrivit, lupta e pe jumătate câştigată. Iar de la el am înţeles că nu de soluţii miraculoase avem nevoie în educaţie. Poate că o simplă revenire la valori precum responsabilitatea, asumarea şi prietenia este suficientă.
8. Câmpulungeanca Sylvia Hoişie, cercetătoarea care a dat românilor medicamentul Polidin
Unul dintre cele mai cunoscute medicamente româneşti a fost Polidinul, un stimulator al imunităţii utilizat zeci de ani de milioane de români pentru tratarea infecţiilor respiratorii, naso-faringiene, ginecologice şi ca adjuvant în terapia cancerului.
Ceea ce este mai puţin cunoscut este că unul dintre cercetătorii care au inventat şi brevetat Polidinul este un medic originar din Câmpulung Moldovenesc, dr. Sylvia Hoişie.
Din cei 89 de ani de viaţă, 61 i-a dedicat medicinii şi cercetării. Pe când era o puştoaică fără griji în Câmpulung Moldovenesc, Sylvia îşi dorea să devină profesoară. În 1940, când era în clasa a III-a gimnazială, a constatat cu stupoare că este privită altfel, că eleva premiantă apreciată de profesori şi colegi a devenit paria şi a fost aşezată în spatele clasei, separată printr-o bancă goală de ceilalţi. ”Jidaucă” a aflat că este. ”Când am fost dată afară din şcoală am fost fericită. Nu mai aveam parte de cuvinte urâte, de jigniri şi de înjurături. Am continuat să învăţ acasă”, povesteşte cu voce egală Sylvia. Deportarea în Transnistria i-a schimbat opţiunile profesionale şi la întoarcerea din ghetou a studiat medicina.
În octombrie 1941, foştii vecini, colegi de şcoală, unii consideraţi chiar prieteni, au dat iama în casele celor deveniţi brusc indezirabili. ”Asta e cea mai dureroasă amintire. Mai presus de foamea, frigul şi bolile îndurate în Transnistria, a fost durerea provocată de vecini, de colegi, de cei de lângă noi, pentru care am devenit jidanii care trebuiau îndepărtaţi”.
De la Sylvia Hoişie am aflat istoria Polidinului, un medicament sută la sută românesc, fabricat la Institutul Cantacuzino din Iaşi, a cărui producţie a început cu zece fiole şi a ajuns la 15 milioane de fiole pe an. Tot de la ea ştim că de aproape 70 de ani locuieşte în Iaşi, însă „acasă” este tot la Câmpulung Moldovenesc, deşi aici nu mai are pe nimeni. Doar amintiri. Iar la Cantacuzino, astăzi porţile sunt zăvorâte şi iarba creşte înaltă pe alei.
9. Geografia succesului se traduce în aur olimpic pentru Sabina Calisevici
Aurul olimpic este un vis la care mulţi aspiră, dar la care puţini ajung. Pentru Sabina Calisevici, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional Militar "Ştefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc, geografia este sinonimă cu succesul. La Olimpiada Internaţională de Geografie care a avut loc anul acesta, în luna august, pe tărâm asiatic, în China, Sabina s-a autodepăşit şi s-a întors acasă cu medalia de aur. A reuşit să demonstreze că din umbra Rarăului se pot naşte campioni, chiar dacă pentru asta a făcut sacrificii şi a muncit enorm timp de trei ani. I-a avut alături şi pe colegii de clasă, pe care i-a implicat şi care au ajutat-o de fiecare dată cu inima deschisă.
Momentul de glorie de la Beijing a fost unul cu totul şi cu totul special, pe care nu-l va uita niciodată.
„Cred că a fost pentru prima dată când mi-a venit să plâng când am aflat un astfel de rezultat, mai ales că la Olimpiada Internaţională de Geografie nu se cunosc rezultate preliminare, afli că eşti medaliat în momentul decernării medaliilor şi atunci a fost un moment într-adevăr emoţionant”, a rememorat Sabina impactul cu aurul olimpic.
Iar acum, când se uită în spate, chiar are motive de bucurie. Pe acest drum dificil spre marea performanţă, Sabina Calisevici a fost susţinută şi sprijinită de profesorul de geografie Radu Ciumaşu, de la Colegiul Naţional Militar "Ştefan cel Mare" Câmpulung Moldovenesc.
Acesta a sintetizat plastic aurul olimpic cucerit în acest an de eleva sa: „Aici lângă Rarău, mă gândeam, ai învăţat să-ţi ridici privirea, prima treaptă, a doua treaptă, Rarăul, iar vara asta ai ajuns pe Everest”.
Aurul obţinut de Sabina la Beijing reprezintă cea mai mare performanţă pentru liceul de sub poalele Rarăului. Dascălii şi elevii de aici au doar cuvinte de laudă la adresa ei şi cred că un asemenea succes va fi foarte greu de egalat. În ciuda reuşitei din China, Sabina Calisevici rămâne cu picioarele pe pământ şi este conştientă că drumul cunoaşterii îi va oferi şi alte surprize.
10. Olimpicii pasionaţi de spectacolul bolţii cereşti
Paul Rebenciuc şi David Turturean, elevi ai Colegiului Naţional „Ştefan cel Mare” Suceava, împart pasiunea pentru una dintre cele mai vechi ştiinţe ale lumii, astronomia.
Graţie lor România a strălucit la Olimpiada Internaţională de Astronomie din luna octombrie a acestui an.
Paul Rebenciuc, elev în primul an de liceu, a cucerit medalia de aur şi premiul I absolut, cu cel mai mare punctaj din competiţie la secţiunea Juniori, iar colegul său din clasa a VIII-a, David Turturean, şi-a adjudecat bronzul, cu toate că a fost unul dintre cei mai mici competitori.
Prof. dr. Petru Crăciun, îndrumătorul olimpicilor, mărturiseşte că ”a fost o muncă titanică pentru aceşti doi copii, dar ne-am dorit să nu ne facem de ruşine. A fost o presiune foarte mare pe ei. Vă spun sincer. Mă rugam la Dumnezeu să nu vină dezamăgiţi şi plângând de acolo, adică să aibă o medalie de gât”.
Însă cei doi puşti nu numai că nu au venit plângând, ci s-au întors triumfători, deşi s-au bătut cu unele dintre cele mai importante şcoli de astronomie din lume, cum ar fi cele din India, Coreea sau China.
Paul şi David îţi lasă impresia că sunt doi oameni mari în corp de copil: zâmbesc puţin, numai dacă e cazul, iar despre reuşitele lor, aur, premiul I absolut şi bronz, parcă ne bucurăm mai mult noi decât ei. Învaţă ore în şir, pe brânci, de zici că şi-ar da doctoratul, însă când faci ceva din pasiune, cuvântul sacrificiu e nepotrivit. Învaţă din convingere. Vârfuri ale generaţiei lor, David şi Paul au deschis larg fereastra spre cer, de unde nu se mai satură să privească.
