Recoltarea de organe pentru transplant la Spitalul de Urgenţă Suceava, neafectată de demisia coordonatorului Programului Naţional de Transplant

Activitatea Comisiei de recoltare organe în vederea transplantului din Spitalul de Urgenţă ”Sfântul Ioan cel Nou” Suceava nu este perturbată de demisia, de la sfârşitul săptămânii trecute, a medicul Victor Zota, coordonatorul Programului Naţional de Transplant. Șeful comisiei, doctorul anestezist Dorin Stănescu, ne-a declarat că activitatea se desfăşoară normal, finanţarea fiind asigurată până la sfârşitul anului. Mai mult, dr. Stănescu a precizat că, la solicitarea comisiei, bugetul a fost şi suplimentat. Potrivit medicului coordonator din Spitalul de Urgenţă Suceava, din anul 2014, când instituţia a fost autorizată pentru prelevare de organe, activitatea s-a dezvoltat constant. În 2014, la Suceava s-a realizat o prelevare de organe şi au fost pregătiţi patru potenţiali donatori; în 2015 – o prelevare şi pregătiţi şase potenţiali donatori, iar în 2016, până la această oră s-au efectuat două prelevări de organe (ficat, rinichi şi inimă) şi au fost pregătiţi opt potenţiali donatori. ”O activitate bună, apreciem noi”, a spus dr. Dorin Stănescu.

Potenţialii donatori sunt donatorii vii, de la care se pot recolta ţesuturi, celule, sânge sau organe care se regenerează (ficat) sau sunt perechi (rinichi), şi donatori declaraţi în moarte cerebrală.

Corpul acestora din urmă este menţinut în viaţă de aparate speciale în secţia de Terapie Intensivă până în momentul în care se poate realiza recoltarea.

Când o persoană decide din timpul vieţii să doneze, trebuie să întocmească un document legalizat, prin care declară că gestul său este un act umanitar, are scop altruist şi nu constituie obiectul unor acte şi fapte de recompensare.

Cine sunt potenţialii donatori de organe

Donatorul poate reveni asupra consimţământului până în momentul prelevării organului. Pentru situaţia în care o persoană doreşte să se înscrie ca donator voluntar post-mortem, trebuie de asemenea să întocmească o declaraţie legalizată în care să fie consemnat ca organele sănătoase să fie donate după moartea sa. Este preferabil să îşi informeze şi familia cu privire la dorinţa sa de a-i fi prelevate organele după deces pentru ca aceasta să accepte prelevarea odată ce pacientul intră în moarte cerebrală. Dacă familia refuză prelevarea de organe, atunci medicii vor respecta dorinţa acesteia, chiar dacă donatorul făcuse actele de donare în timpul vieţii.

În cazul în care membrul unei familii moare subit, prelevarea se poate face doar cu consimţământul familiei, dat printr-o declaraţie scrisă.

Când ”apare” un organ, pacienţii compatibili aflaţi pe lista de aşteptare pentru transplant sunt analizaţi şi echipa de transplant face o prioritizare a acestora, pe criterii clar stabilite de legislaţie. Au prioritate cei cu cele mai puţine şanse de supravieţuire dacă nu fac transplant şi sunt excluşi cei care au probleme de sănătate - răceală, infecţii, orice le-ar putea pune în pericol viaţa în primele zile după transplant, când imunitatea este foarte redusă.

Mai precizăm că în cazul insuficienţei în stadiu terminal a unor organe precum ficatul, plămânii şi inima, singurul tratament este transplantul. În cazul insuficienţei renale în stadiu terminal, transplantul oferă cel mai bun raport cost-eficienţă. În România se face transplant renal, hepatic, de măduvă, cord, cornee, piele şi alte tipuri de transplanturi tisulare.