O familie de suceveni a schimbat acum trei ani destinul unei fetițe abandonate de mama naturală la vârsta de două luni și jumătate, copil încredințat apoi de Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Suceava unui asistent maternal profesionist. La vârsta de un an și patru luni, fetița „și-a ales” noua familie, i-a ales pe Daniela Mariana și Daniel Cristinel Valter. Aceștia și-au dorit să adopte un copil, pentru că au simțit că pot să iubească, să dăruiască, să facă fericit un copil. Fiecare poveste a unui copil adoptat este încărcată de emoție. Emoție transmisă de copilul abandonat care tânjește după dragoste necondiționată, după o familie, emoție transmisă de oamenii care își doresc un copil și fac primii pași spre a deveni părinți în adevăratul sens al cuvântului.
Trei suflete nedespărțite
Daniela Mariana Valter, în vârstă de 44 de ani, consilier juridic la Instituția Prefectului – județul Suceavași Daniel Cristinel Valter, în vârstă de 47 de ani, locotenent colonel în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Suceava, își amintesc cu drag de anul 2013, când pentru prima dată și-au strâns în brațe minunea de fetiță, blondă cu ochi albaștri, copil care avea pe atunci un an și patru luni și locuia undeva la țară, în casa unui asistent maternal profesionist. „Îngerul” din viața lor se numește Sabina Daniela Valter și are acum aproape patru ani și opt luni. Toată viața celor doi suceveni gravitează în jurul Sabinei. Ea este minunea care îi face să râdă, să se bucure, să se îngrijoreze, atunci când este bolnăvioară, dar și să se lumineze, atunci când le spune că-i iubește. Trei suflete nedespărțite, o familie ale cărei priorități s-au schimbat radical în ultimii ani, odată cu venirea Sabinei în viața lor.
Inspirați de o poveste citită în cotidianul „Monitorul de Suceava”
Totul are un început. Pentru familia Valter începutul a însemnat o poveste de succes pe care Daniela Valter a citit-o în paginile „Monitorului de Suceava”, unde era prezentat cazul unei fetițe abandonate de mamă pe scările unei biserici, copil care a fost adoptat de o familie care își dorea foarte mult să aibă copii. Daniela i-a povestit soțului despre subiectul pe care l-a citit în paginile cotidianului „Monitorul de Suceava”, iar acesta i-a spus fără nici o reținere: „Interesează-te și tu. Vezi ce acte ne-ar trebui”. „Noi ne doream mult un copil. Mereu ne puneam întrebarea: pentru ce muncim? Noi suntem singuri la părinți. După ce nu vom mai fi, vor veni neamurile să se războiască pe munca noastră? De ce?”, ne-a povestit Daniela Valter. A doua zi după ce a avut discuția cu soțul ei, Daniela a luat legătura cu reprezentanții Protecției Copilului Suceava – Serviciul de adopții și post adopții, respectiv cu consilierul juridic Gabriela Prundel, șefa acestui serviciu. I s-a spus că în câteva zile încep cursurile pentru dobândirea abilităților de părinte adoptiv, și dacă sunt foarte siguri că vor să adopte un copil, pot să se înscrie. Fără să ezite, răspunsul femeii a fost afirmativ și astfel a început drumul spre inima Sabinei Daniela, fetița adoptată de familia Valter. „Ne-am înscris la cursuri în luna martie și am luat în serios toată pregătirea de acolo. Era primul pas… Dumnezeu a făcut ca pe 14 iunie să avem definitiv copilul acasă, după ce am cunoscut-o pe Sabina Daniela pe la jumătatea lunii mai”, ne-a povestit Daniela.
„ Mi-a plăcut copilul”
Soții Valter își amintesc cu umor că fiecare își dorea altceva: Daniela își dorea un băiat, Cristi își dorea o fetiță, așa că în cerere au bifat „indiferent de sex”. Dumnezeu a hotărât să fie fată. Specialiștii Protecției Copilului le-au explicat părinților că nu ei aleg copilul, ci copilul îi alege pe ei. A urmat perioada de așteptare. Așteptarea unui telefon. Nu a durat mult timp și familia Valter a fost invitată la sediul Protecției Copilului, pentru a vedea o fotografie… Au fost surprinși că pe fetița din fotografie o chema Daniela. Au aflat că este un copil sănătos, o fetiță cu personalitate, blondă cu ochi albaștri, crescută de un asistent maternal. „Când soțul meu a auzit că e blondă cu ochi albaștri s-a ridicat de pe scaun și nu a dorit să mai discutăm. Noi suntem șateni cu ochi căprui. A fost o reacție de moment, pentru că el a avut rolul determinant în adopția fetiței. A doua zi am cerut să vedem fetița”, își amintește Daniela Valter. Dacă Daniela s-a împrietenit din prima cu „păpușa” blondă cu ochi albaștri, pentru soțul ei a fost mai anevoios. „Fetița plângea când mă vedea. Nu era obișnuită cu parte masculină. Poate asta m-a ambiționat. Cum, eu nu pot? Mi-a plăcut copilul. Nu când am văzut fotografia, care nu mi-a spus nimic, ci atunci când am văzut-o prima dată. Lucrurile au început să meargă de la sine, ușor, ușor. Atunci am spus: așa a vrut Dumnezeu. Trebuia să facem pasul acesta”, ne-a povestit tatăl Sabinei.
Frică, temeri, șovăială
Deși prima vizită trebuia să dureze o jumătate de oră, a durat două ore. „Țin minte că psihologul mi-a spus să-i dau să mănânce o banană și pe soțul meu l-a pus să imortalizeze momentul cu aparatul foto. După ce a mai crescut, când i-am arătat fotografia, Sabina mi-a spus: «Mama, eu eram mică și tu mi-ai dat să mănânc o banană». Acel moment a rămasbine întipăritîn mintea ei. Era prima noastră întâlnire”, ne-a povestit femeia.Mult timp după aceea, Daniela nu a putut să-și definească ce a simțit atunci când a strâns-o în brațe pentru prima dată pe Sabina, când i-a dat să mănânce, când s-au plimbat împreună. „Nu știam dacă vreau sau dacă nu vreau ca acel copil să fie al meu pentru totdeauna. Era și frică, aveam și temeri, emoții. La acel moment nu știam ce vreau, iar după prima vizită trebuia să dăm un răspuns, dacă dorim să revedem copilul. Mă reținea faptul că plângea când îl vedea pe soțul meu. Cu toate acestea, când ne-am întors acasă, după prima vizită, Cristi mi-a zis: «Îmi place acest copil. Îl vreau»”, a adăugat Daniela. A urmat și momentul mult dorit, când au luat-o pe Sabina la ei acasă, la un sfârșit de săptămână. Aveau pregătită camera ei, îi cumpăraseră multe jucării, hăinuțe, dar copilul părea stingher. Au mers apoi, împreună, la părinții lui Cristinel Valter, care stau la curte, moment în care s-a văzut bucuria din ochii Sabinei. După ce crescuse o perioadă la curte, la asistentul maternal, era normal ca micuța să se acomodeze mai greu în apartamentul familiei Valter. La curte s-a simțit în largul ei.
La trei ani de la căsătorie, cel mai frumos dar
În ziua în care soții Valter împlineau trei ani de căsătorie, Protecția Copilului le dădea vestea cea bună că, după ce au analizat cererea lor, au ajuns la concluzia că, dacă își doresc, o pot lua pe Sabina definitiv acasă. „A fost cel mai frumos dar. După ce am adus-o acasă pe Sabina, a început experiența noastră ca părinți. Lui tati i-a spus tati din prima. Mie îmi spunea Dana. A spus mama în ziua în când am adus acasă certificatul de naștere, adică pe 23 decembrie, și tot atunci a început să vorbească. Parcă a știut. A început epopeea. Nu a fost ușor, dar a trecut”, ne-a spus Daniela, completând că „Sabina, simt eu acum, face parte din familia nostră parcă dintotdeauna. Oricând aș lua-o de la capăt, după ce am trăit această experiență, chiar dacă ar fi și mai greu. Pentru noi nu a fost așa greu. Ea a fost declarată adoptabilă la momentul potrivit pentru noi. Așa a vrut Dumnezeu. Am făcut o slujbă de mulțumire pentru Sabina, masă mare, prieteni, familie, să ne lăudăm cu ea, s-o arătăm lumii întregi”. Colegii de serviciu ai lui Cristinel au fost emoționați când au auzit că a adoptat un copil. Bucuroși, aceștia au dorit o cunoască pe Sabina.
Sabina, nume inspirat din „răpirea sabinelor”
Se spune că „fetele-s cu tații”, adică sunt foarte atașate de tații lor. Este și cazul Sabinei. „Avem secretele noastre. Mi-am luat concediu să petrecem mai mult timp împreună. Copilul va fi mereu pe primul loc. Aș face orice pentru Sabina. Dacă nu aș risca pentru ea, să-i fie bine, mi-aș reproșa acest lucru”, ne-a povestit Cristinel Valter, care, pe scurt, ne-a spus și de ce a ales să-i mai adauge un nume fetiței. Pe lângă cel de botez, Daniela, tatăl ei și-a dorit să o cheme și Sabina. S-a inspirat din răpirea sabinelor, când romanii intrau în cetate cu fetele furate. Fetele au plâns la început, crezând că vor fi roabe, dar când au văzut că romanii le ofereau cadouri și se purtau frumos cu ele, și-au schimbat părerea. Aceasta ar fi pe scurt legenda de la care a plecat Cristinel Valter atunci când a ales să o numească pe fiica sa și Sabina. Și micuța a plâns când l-a văzut prima dată, dar după ce a simțit că este iubită și i se oferă tot ce își dorește a rămas cu drag în casa familiei Valter.
Lobby pentru adopție
Îndemnul celor doi părinți pentru alte persoane care vor să adopte un copil este să o facă cât mai repede, pentru că nu este atât de greu pe cât pare. Să nu amâne momentul. „La Protecția Copilului Suceava pot găsi ajutor, sunt încurajați, primesc tot sprijinul de care au nevoie încă doi ani după ce adoptă un copil. Dacă vrei să adopți o copil, trebuie să te gândești la acest lucru ca la o mare împlinire, o mare bucurie. Un copil îți va umple casa și viața de fericire, dar trebuie să te gândești și la faptul că vei avea nopți nedormite, copilul va plânge, poate să se îmbolnăvească și trebuie să alergi cu el la spital. Satisfacția o vei avea când va fi mare și vei vedea ce a ieșit din el. Când vrei să adopți un copil, trebuie să iei în calcul căs-a dus cu liniștea și confortul tău. Copilul este cel mai important. Copilul nu este o geantă, un pantof pe care îl alegi și care, după un anumit timp, nu-ți maifolosește și îl daideoparte. Copilul are nevoie de părinți toată viața”, a spus Daniela Valter, care este dispusă, împreună cu soțul ei, să stea de vorbă și cu alte cupluri care și-ar dori să adopte un copil, dar au temeri și nu pot să se decidă.
