Evreii suceveni au început sărbătoarea de Paşti împreună, la sediul Comunităţii Evreieşti

Evreii suceveni au început sărbătoarea Paştelui (Pesah) vineri seara, cu prima masă de Seder, luată împreună la sediul Comunităţii Evreieşti din municipiul Suceava. Rugăciunile au fost rostite de oficiantul religios Daniel Blumenfeld, iar despre semnificaţia sărbătorii şi despre ritualul care o însoţeşte a vorbit preşedintele comunităţii, prof. Sorin Golda.

Atât prof. Golda, cât şi Daniel Blumenfeld au amintit ce semnifică pentru fiecare evreu felurile de mâncare specifice Sederului de Paşti: budinca simbolizează mortarul folosit de evrei la fabricarea cărămizilor cu care au construit oraşe pentru faraonul egiptean; pătrunjelul stropit cu apă cu sare este semnul lacrimilor evreilor sclavi; oul fiert care se taie pe jumătate este răsăritul soarelui, venirea primăverii şi fertilitatea; carnea cu os prăjită este semnul mielului sacrificat şi simbolul puterii divine, al braţului lui Dumnezeu care i-a scos pe evrei din Egipt. Salata de hrean simbolizează amarul vieţii în sclavie.

Pentru evrei, Pesah simbolizează eliberarea din sclavia din Egipt şi marchează Exodul. Cuvântul semnifică salvare, scăpare; Dumnezeu a avut grijă să îi scape pe prim-născuţii evrei de plăgile abătute asupra egiptenilor şi i-a eliberat de sclavie.

Pregătirile pentru sărbătoarea de Paşti au un ritual aparte. Înainte de începerea primului Seder, produsele fermentate din cereale (hameţ) se dau la vecinii care nu sărbătoresc, se mănâncă înainte de începerea sărbătorii sau se vând în mod simbolic unui neevreu, dacă se păstrează în casă. Vânzarea este pur formală, rabinul comunităţii fiind de obicei împuternicit să perfecteze acest aranjament pentru toată lumea. Produsele fermentate care au rămas în casă fără să fie incluse în această vânzare nu mai pot fi consumate nici după Pesah. 

După curăţenia generală se verifică dacă nu a rămas hameţ în casă. În timpul controlului se obişnuieşte să se spună: ”Tot hameţul care este în proprietatea mea şi nu am reuşit să-l descopăr şi să-l văd nu are nici o valoare pentru mine şi este în proprietatea altora”. Pentru cei care au vândut, imediat după terminarea sărbătorii, rabinatul are grijă ca hameţul să fie răscumpărat de la neevreul care l-a cumpărat.

Prescripţia vine de la ideea că, la ieşirea evreilor din Egipt, aceştia nu au mai avut timp să lase aluatul să dospească, fiind nevoiţi să-l coacă aşa cum era, rezultatul fiind bucăţile de azimă. Azima este pâinea sărăciei, care aminteşte robia din Egipt.

Lecţia Paştelui evreiesc

Ceremonialul mesei de Seder cuprinde câteva întrebări tradiţionale, adresate de copii.  Semnificaţia adresării de întrebări este că fiecare om trebuie să înveţe de la curiozitatea copiilor, să aibă mereu întrebări şi să caute răspunsuri.

De exemplu: „Cine este un om înţelept?”. „Acela care învaţă de la toată lumea şi cel care vede viitorul”. „Cine este bogat?”. „Acela care este mulţumit cu ceea ce are”. „Cine este o persoană puternică?”. „Acela care se controlează pe sine însuşi”.

La Seder, azima se rupe nu pentru momentul imediat, ci pentru mai târziu, pentru că adevărata libertate este o experienţă pe termen lung. Interdicţia de a mânca aluat dospit în timpul celor opt zile, cât durează sărbătoarea de Paşti la evrei, îi învaţă pe aceştia că nu orice este permis pentru că libertatea este puterea de a spune: „Aleg să nu beneficiez de acest lucru”.

De la azimă, pâinea coaptă rapid, în exact 18 minute, pentru a nu permite dospirea aluatului din făină şi apă, lecţia este că trebuie să nu pierdem clipa. Întârzierea, chiar şi cu o secundă, înseamnă diferenţa dintre a câştiga şi a pierde. În seara de Seder, sensul mesei festive este de a înţelege că libertatea adevărată este abilitatea de a sfinţi viaţa și a te bucura, nu de a fugi de ea.

Paştele evreiesc se încheie în acest an în data de 30 aprilie, tot la apus, cu o rugăciune de pomenire a morţilor din familie sau prieteni.