Dosar de punere în posesie cu pădure, plimbat de la Moldova Sulița la Breaza și retur

O proprietate redobândită de foștii proprietari după 12 ani de procese nu a ajuns în posesia celor în drept nici după patru luni de când Tribunalul Maramureș a decis definitiv și irevocabil cui aparține o suprafață de pădure din județul Suceava. În 6 noiembrie 2015, Tribunalul Maramureș a decis ca o ieșeancă, Niculina Antonovici, să fie pusă în posesie cu o suprafață de pădure aflată pe raza unor comune din județul Suceava, la capătul unei serii de procese care au durat aproximativ 12 ani. O parte dintre deciziile anterioare ale instanțelor au fost anulate, altele au fost confirmate, suprafețele revendicate au fost reîmpărțite între moștenitori, astfel că, la final, prin decizia civilă nr.330/R/2015 Tribunalul Maramureș a constatat nulitatea absolută parțială a unei hotărâri din 2007 a Comisiei județene de fond funciar pentru suprafața de 72,1478 ha pădure atribuită unor rude ale Niculinei Antonovici, cu care aceasta s-a judecat. S-a anulat procesul verbal de punere în posesie eliberat acelorași rude și s-a dispus efectuarea unei noi puneri în posesie pentru suprafața de 10,9 ha teren forestier din fostul amplasament pe suprafețe care au fost deja exploatate de acestea. Această decizie trebuie dusă la îndeplinire de Comisia locală de fond funciar din comuna Moldova Sulița.
Tribunalul a mai stabilit că Niculinei Antonovici i se cuvine suprafața de 47,33 ha pădure, stabilind amplasamentul în interiorul suprafeței de 72.1478 ha, amplasament ce fusese anulat în 2007 de o hotărâre a Comisiei județene de fond funciar.
După decizia Tribunalului Maramureș, Niculina Antonovici a solicitat sprijinul Prefecturii Suceava pentru ca la nivelul celor trei localități pe care se află pădurea ce i se cuvine, respectiv Cârlibaba, Breaza și Moldova Sulița, comisiile locale de fond funciar să întocmească documentația necesară și să o transmită Comisiei județene de fond funciar pentru validare.
Prefectul de Suceava, Constantin Harasim, ne-a declarat că la nivelul Prefecturii au fost efectuate toate demersurile prevăzute de lege, iar cele trei comisii locale au fost informate în scris asupra procedurii de urmat. Dacă la Cârlibaba și Breaza lucrurile s-au mișcat foarte repede, la Moldova Sulița acest dosar nu și-a găsit soluționarea.
De la Ana la Caiafa
Viceprimarul comunei, Maria Serghie, ne-a declarat că suprafața de pădure revendicată se află pe raza administrativă a comunei Breaza și că a trimis documentația la Breaza. Aici, primarul Gheorghe Lesenciuc ne-a declarat că dimpotrivă, toată pădurea care face obiectul litigiului este la Moldova Sulița. ”Ei (n.r. – comisia locală de fond funciar din Moldova Sulița) ne-au retrimis documentația motivând că pădurea se află la noi. Am solicitat Prefecturii și Oficiului de Cadastru să identifice exact unde se află amplasamentul acestei suprafețe și să ne comunice”, ne-a spus primarul Lesenciuc.
În această situație, prefectura solicită Oficiului de Cadastru și Direcției Silvice Suceava să facă identificarea suprafețelor pentru a se stabili clar care este comisia locală competentă. Prefectul Harasim a afirmat că documentația va fi pregătită pentru prima întrunire a Comisiei județene de fond funciar, care va avea loc în această lună. Tot atunci comisia va stabili și măsurile care trebuie luate, pe care le va comunica acelei comisii locale care are competența să facă punerea în posesie și să întocmească documentația în vederea emiterii titlului de proprietate pentru Niculina Antonovici. Varianta cea mai optimistă, ca termen de soluționare, este sfârșitul lunii aprilie.
Niculina Antonovici este profund nemulțumită de modul în care instituțiile statului se implică în rezolvarea acestei probleme și le acuză de tergiversare și rea-credință. ”Decizia civilă nr.330/R/2015 a Tribunalului Maramureș este definitivă și executorie, fiind publică din 11 noiembrie 2015, și de atunci nici una dintre autoritățile statului părți în proces – Instituția Prefectului, Comisia județeană de fond funciar, comisiile locale, Direcția Silvică – nu au făcut un gest din care să înțeleg că intenționează să execute ceea ce sunt delegați prin hotărârea judecătorească. Dacă instanța a precizat unde este amplasamentul terenului meu, ce identificare mai trebuie și cine îi permite primarului de Moldova Sulița să plimbe dosarele ignorând o decizie judecătorească irevocabilă? Direcția Silvică mi-a confirmat că ei nu mai au nici o treabă, că amplasamentul meu este cuantificat, identificat, la fel și cel pentru rude”, ne-a spus Niculina Antonovici.
Cu perseverență, după 12 ani de procese a ajuns la liman
Precizăm că în cei aproape 12 ani de procese femeia s-a judecat cu rudele magistratului Cezar Hîncu, fost președinte al Curții de Apel Suceava, ceea ce a făcut-o să fie convinsă că acesta este principalul motiv pentru care și-a recâștigat atât de greu drepturile și asta doar după ce procesele au fost strămutate la alte instanțe din țară. Pe scurt, în anul 2005 Niculina Antonovici a obținut definitiv și irevocabil dreptul de proprietate pe o suprafață de 17 hectare de pădure, pe raza Ocolului Silvic Breaza, la Moldova Sulița și la Cârlibaba, pentru ea și în calitate de procurator al fraților săi. Aceeași suprafață a fost revendicată și de rudele magistratului, care au reușit să obțină anularea actelor, la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
Decizia a fost desființată și considerată profund nelegală de magistrații din Bistrița-Năsăud.
Deși s-a trezit cu dreptul de proprietate anulat după ce inițial câștigase definitiv procesele, femeia a avut puterea să lupte în continuare. Demersurile perseverente efectuate ani la rând de Niculina Antonovici, susținute de documente oficiale și memorii, au fost în final încununate de succes, astfel că, în 2010, prefectul de Suceava de la acea vreme, Sorin Arcadie Popescu, i-a dat în judecată pe Oltea Croitoru, fosta soacră a magistratului Hîncu, și alți 17 membri ai familiei ei, Comisia Județeană de Fond Funciar Suceava, comisiile locale de fond funciar din Moldova Sulița și Cârlibaba și Direcția Silvică Suceava, solicitând anularea titlurilor de proprietate emise cu încălcarea legii.
De asemenea, prin calea de atac a contestației în anulare, Niculina Antonovici și ceilalți moștenitori de pe ramura sa au obținut o rejudecare a recursului, la Tribunalul Bistrița-Năsăud. Magistrații de aici au admis recursul declarat de femeie și ceilalți proprietari rămași fără pădure.
Mai mult, magistrații Judecătoriei Bistrița-Năsăud nu s-au ferit să arunce mari semne de întrebare asupra deciziilor de la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, decizii confirmate de instanța superioară.
O altă fază a procesului a fost la Tribunalul Brașov, acolo unde dosarul a ajuns în urma unei cereri de strămutare admisă de Înalta Curte de Casație și Justiție. La finele lui 2011, Tribunalul Brașov a admis definitiv cererile de recurs formulate de Comisia Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, reprezentată legal de prefect, Niculina Antonovici, Stanca Brunelo, Gheorghe Antonovici și Nicolae Alexandru Pintea și a modificat în totalitate sentința prin care aceștia pierdeau dreptul de proprietate a pădurii.
Ulterior, Niculina Antonovici a reușit să reintre și efectiv în proprietatea pădurii pe care, conform deciziei instanței, a moștenit-o legal. Acum Tribunalul Maramureș a încheiat seria de procese și a repus-o pe femeie în drepturi.
Monitorul de Suceava a atras atenția asupra acestui caz încă din martie 2010, iar magistratul Cezar Hîncu, pe atunci președinte al Curții de Apel Suceava, s-a delimitat de toată povestea și a precizat că nu a intervenit în nici un fel. El a mai spus la acea vreme că „rudele nu ți le alegi” și s-a declarat convins că titlurile de proprietate nelegale vor fi în cele din urmă anulate.