Academicianul Mircea Martin este Doctor Honoris Causa al USV

În cadrul manifestărilor prilejuite de aniversarea Zilei USV, pe 7 martie, la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava (USV) a avut loc ceremonia de decernare a titlului Doctor Honoris Causa, cea mai înaltă distincție a instituției sucevene, academicianului Mircea Martin.
„Corespondent al Academiei Române, profesor al Universității din București, critic literar și teoretician al criticii, unul dintre intelectualii de primă mărime din spațiul public postbelic. Un model”, a subliniat Mircea A. Diaconu, prorector al USV, în laudatio rostit.
Din prezidiul festivității au făcut parte prof. univ. dr. Al. Cistelecan – Universitatea „Petru Maior” Târgu Mureș, prof. univ. dr. Virgil Podoabă – Universitatea „Transilvania” Brașov, prof. univ. dr. Caius Dobrescu – Universitatea București, prof. dr. Ioan Cristescu – directorul Editurii Tracus Arte, București, prof. univ. dr. ing. Valentin Popa – rectorul USV, conf. dr. Liviu Popescu – președintele Senatului USV, prof. univ. dr. Luminița Turcu – decanul Facultății de Litere a USV, prof. univ. dr. Mircea Diaconu – prorector USV.
La rândul său, Liviu Popescu a dat citire Hotărârii Senatului USV prin care s-a aprobat acordarea distincției de Doctor Honoris Causa istoricului, teoreticianului și criticului literar Mircea Martin „pentru contribuția decisivă la dezvoltarea studiilor literare românești și sincronizarea lor cu direcțiile de cercetare europene și deopotrivă pentru plasarea cercetării literare pe terenul angajării și responsabilității morale”.
Lectio Magistralis
După primirea titlului academicianul Mircea Martin a mărturisit că „am fost emoționat de cuvintele pe care colegul dumneavoastră, și, de acum, colegul meu, le-a rostit în ce mă privește. Faptul că ele au putut fi concepute și rostite aici este, fără îndoială, reconfortant pentru mine. Înseamnă că undeva, cândva, am făcut o alegere corectă”. Acesta a afirmat că i-ar fi plăcut să vorbească în discursul său despre experiența sa intelectuală, despre studiile sale, despre profesorii săi, dar a făcut-o cu multe alte prilejuri.
În schimb, plecând de la un interviu din urmă cu 10 ani, în care declara că „ideal vorbind, aș fi vrut ca locul nașterii mele să fie Bucovina. […] Bucovina reprezintă pentru mine locul de unde începe al doilea descălecat al nostru, acela spiritual”, Mircea Martin a ales să sublinieze rolul Bucovinei în „formația” sa.
„Nu este un mod de a vă întoarce politețea. Proba este că am vorbit despre asta cu mult înainte de a putea să-mi imaginez o asemenea festivitate. În 1966 am avut prilejul de a veni alături de un grup de studenți într-o excursie de studiu în Bucovina.
Tradiția națională era absentă, istoria națională era stâlcită, iar atunci când am ajuns la Putna, vă las să vă închipuiți sentimentele mele. Am avut acest sentiment epifanic, dacă vreți, care s-a înscris în formația mea intelectuală și morală. Am avut privilegiul de a rămâne singur, era o zi de primăvară. Am mai fost de atunci în Bucovina și de fiecare dată am avut sentimentul unei recunoașteri, în sensul adevărat, profund al termenului”, a mărturisit Mircea Martin.