Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Crescătorii de bovine, în general, şi cei de la munte, în special, sunt din ce în ce mai nemulţumiţi de modul de acordare a subvenţiilor pe păşune şi pe animale, criteriile impuse de Uniunea Europeană fiind imposibil de respectat de către marea majoritate a sucevenilor care trăiesc la munte şi cresc bovine, ovine sau caprine. Avertismentul a fost lansat de doctorul Petrea Dulgheru, directorul Colegiului Medicilor Veterinari Suceava. Acesta este şi crescător de animale şi producător tradiţional de păstrăv la Vatra Dornei şi a avertizat că miile de suceveni din zona de munte care cresc animale sunt în prag de colaps financiar, din cauza condiţiilor impuse la acordarea subvenţiilor, care nu sunt deloc în concordanţă cu specificul zonei, susţine Petrea Dulgheru.
El şi-a expus argumentele într-un memoriu pe care l-a transmis principalilor factori de decizie din România, până la nivel de Parlament şi de preşedinte al ţării.
Nemulţumiri mari legate de interdicţiile privind cosirea păşunilor
Petrea Dugheru a arătat că în 37 de comune din zona montană a judeţului Suceava sunt crescute în jur de 70.000 de bovine, cât în trei-patru judeţe din sudul ţării. Cum localităţile montane sunt incluse la zonă defavorizată, fermierii au dreptul, conform actualei legislaţii, la subvenţii mai mari. Realitatea este, susţine Dulgheru, diferită. Una din probleme este legată de subvenţiile pe păşune, condiţiile de agromediu impuse cuprinzând interdicţii privind cositul terenurilor înainte de 1 iulie. Aceste interdicţii îi fac pe fermieri să aleagă între a lua subvenţia pe păşune şi a creşte animale. Mai exact, oamenii nu ar mai avea cu ce să-şi hrănească animalele dacă nu au voie să cosească terenurile decât de la mijlocul verii.
Fermierii mici, cu teren puţin, îngropaţi de noile criterii
Cea mai mare problemă, a declarat Petrea Dulgheru, este legată de modul de acordare a subvenţiei pentru bovine în zonele defavorizate montane. Mai exact, acordarea subvenţiei doar pentru crescătorii care au minimum 10 bovine adulte.
„La noi, de secole, proprietatea la munte înseamnă, în majoritate, suprafeţe de până la 6 hectare. Aşa e la cel puţin 70% dintre gospodari. Să venim acum să-i obligăm să aibă de la zece capete adulte în sus este o condiţie imposibil de îndeplinit. Aceste prevederi trebuie adaptate la specificul zonei, nu îi poţi cere unui om cu două-trei hectare de păşune să aibă atâtea animale, este imposibil”, a explicat Petrea Dulgheru.
El a arătat că din datele pe care le-a adunat, din 18.000 de gospodării, doar 112 vor lua subvenţie pentru zonă defavorizată, după noile criterii.
„Proprietatea la munte la noi este dispersată, aşa e din moşi-strămoşi. Înţelegem că se încurajează dezvoltarea fermelor, o zootehnie comasată, însă asta nu se poate face atât de abrupt de la un an la altul”, a explicat Petrea Dulgheru care sunt nemulţumirile oamenilor. El a propus o variantă de tranziţie, de câţiva ani, în care să se impună o creştere treptată a numărului de bovine.
Lapte ieftin, subvenţie tăiată, piaţă de desfacere inexistentă
El a estimat că în actualele condiţii, cu subvenţii care vor ajunge doar la câţiva fermieri mari şi cu un preţ de 60-70 de bani pe litrul de lapte, crescătorii de la munte vor claca unul după altul.
„A ajuns litrul de lapte să fie dat la procesatori cu 60-70 de bani, iar kilogramul de fân e 7 lei. Laptele ieftin, subvenţia tăiată, piaţa de desfacere inexistentă, toate astea vor îngropa zootehnia de la munte dacă nu se intervine urgent. O să ajungem să ne uităm la vaca din gospodărie ca la un bun de patrimoniu, va fi ceva deosebit când vom vedea o vacă într-un grajd”, a prezentat un scenariu sumbru Petrea Dulgheru.
Acesta a subliniat că are senzaţia că în mai toate domeniile iniţiativa locală este limitată.
„Agricultura ar mai fi singura şansă a românului. Lăsaţi-l aşa, cu ferma lui mică, să trăiască, să producă lapte şi carne de calitate, pentru poporul român. Măcar acest fermier, mic cum e, nu trăieşte din şomaj şi rămâne să muncească în ţara lui ”, a concluzionat Petrea Dulgheru.
