Moartea directorului adjunct al ACET, o puternică lovitură resimțită de colegii săi

Tragicul eveniment de marți seara, care a dus la moartea directorului adjunct al operatorului regional de servicii de apă și canalizare ACET, Mircea Onofreiciuc, i-a șocat pe toți colegii săi și pe cei care l-au cunoscut de-a lungul celor 61 de ani de viață în care s-a dedicat meseriei sale, familiei, dar și credinței, fiind puternic implicat în activitatea parohiei din care făcea parte.
Marcați de vestea accidentului care i-a curmat viața, colegii săi de serviciu au mers ieri în locul în care s-a petrecut tragedia, pentru a aprinde candele pe marginea străzii.
„Vestea morții domnului director tehnic a fost primită ca o lovitură puternică de toți colegii dumnealui și s-a propagat chiar în seara în care nenorocirea a avut loc, de la un coleg la altul, fiecare sunând pe câte altcineva în speranța că zvonurile vor fi infirmate. O sumedenie de imagini ne trec prin minte acum, când, trecând pe lângă ușa biroului dumnealui, nu-l mai auzim pe dl Director tehnic dând indicații colegilor prin intermediul telefonului sau lămurind o serie de aspecte tehnice la masa unde aveau loc zilnic întâlniri de lucru… Acum, doar o candelă arde în memoria domnului director Onofreiciuc, iar colegii care au fost nevoiți să ajungă azi la Secretariat, împinși de nevoia rezolvării problemelor zilnice, rămân tăcuți și triști în semn de reculegere pentru cel care va rămâne mereu în amintirea noastră – Domnul Director tehnic Mircea Onofreiciuc de la ACET Suceava. Dumnezeu să îl odihnească”, au spus cei care i-au fost alături o bună parte din viață, zi de zi, la serviciu.
Mircea Onofreiciuc a murit marți seara, într-un accident rutier petrecut pe E85, la Bunești. În vârstă de 61 de ani, acesta sărbătorise cu o zi înainte, luni, alături de colegi, ieșirea la pensie, iar ziua fatidică de marți, 22 decembrie, a fost practic prima în care acesta nu a mai mers la serviciu.
Mircea Onofreiciuc conducea un autoturism Dacia Logan, proprietate personală, iar în dreapta se afla soția acestuia. El circula dinspre Fălticeni spre Suceava, iar la un moment dat, din motive incerte, Onofreiciuc a redus viteza, cel mai probabil cu intenția de a se întoarce din drum. Din spate venea un autoturism Mitsubishi, șoferul acestuia, o femeie de 51 ani, nu a mai avut timp să frâneze, autoturismul lovind Loganul în partea lateral stânga. Deși impactul nu a fost foarte violent, marele ghinion al lui Mircea Onofreiciuc a fost că Loganul a fost lovit în zona portierelor din stânga, astfel că șoferul a resimțit în plin șocul.
Înmormântarea lui Mircea Onofreiciuc va avea loc în ziua de Crăciun, la ora 13.00. Trupul este depus la prăznicarul bisericii parohia Izvorul Tămăduirii, din Burdujeni.
O viață dedicată muncii
În urmă cu 35 de ani Mircea Onofreiciuc devenea absolvent al facultății de Electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic București, cu nota 10 la examenul de diplomă.
La terminarea facultății, în 1980, a fost repartizat la Întreprinderea de Fibre Artificiale Suceava, unde a participat la punerea în funcțiune a instalațiilor de măsură și automatizare, în anul 1985 ocupând prin concurs funcția de șef atelier Aparate de Măsura și Automatizare.
În anul 1987, din cauza intoxicării cu sulfură de carbon, a părăsit IFA Suceava și s-a angajat la IJGCL Suceava, în cadrul Secției apa, unde a promovat în timp, ca inginer principal, șef adjunct al secției, iar apoi, în 1998, devenind director tehnic al SC ACET SA Suceava. Acolo a avut în subordine directă Serviciul Tehnic, Dispeceratul, Secția apa, Secția canal-epurare, Atelierul de întreținere și reparații, Atelierul electric – automatizări.
El s-a ocupat de coordonarea activităților de exploatare a sistemelor publice de alimentare cu apă și de canalizare din aria de operare, în scopul asigurării îndeplinirii indicatorilor de performanță ai serviciilor publice, atât din punct de vedere al actelor normative, cât și al contractului de delegare a gestiunii.
De-a lungul timpului a coordonat activitățile de exploatare a sistemelor publice de alimentare cu apă și a celor de canalizare în scopul respectării și încadrării în prevederile impuse de contractele de furnizare încheiate de ACET Suceava cu beneficiarii persoane fizice și juridice, a încadrării în regulamentul de furnizare al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, normative și standarde în vigoare privind calitatea apei potabile. De asemenea, a condus direct activitatea de asigurare a relațiilor cu publicul, pentru problemele de natură tehnică, privitor la sesizări și reclamații, solicitări de natură tehnică, emitere avize de branșare/racordare sau solicitări de emitere avize edilitare.
În colaborare cu colegii din cadrul Serviciului UIP POS Mediu, Mircea Onofreiciuc a contribuit la derularea și implementarea proiectelor cu finanțare europeană, care sub îndrumarea sa au fost duse la bun sfârșit: Programul SAMTID “Reabilitarea sistemului de alimentare cu apă în județul Suceava” (perioada de implementare 2005-2010), Programul ISPA „Reabilitarea și modernizarea sistemelor de alimentare cu apă și de apă uzată din orașul Suceava, localizat în județul Suceava, România” (perioada de implementare 2005-2011), Programul POS Mediu „Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Suceava” (2011 până în prezent).
Gândire tehnică, dar suflet de poet
Puțini sunt cei care știu că în spatele omului care o viață s-a dedicat pentru rezolvarea problemelor tehnice a stat și un suflet aplecat spre latura artistică a vieții.
Dintr-o modestie mult prea mare, Mircea Onofreiciuc nu a făcut publice poeziile sale, care meritau să ajungă sub privirile celor care apreciază latura poetică a vieții, o vorbă meșteșugită, un vers care ascunde trăiri puternice sau unul ce reflectă viața, așa cum o vedem fiecare dintre noi.
În urmă cu o lună de zile, mi-a trimis câteva poezii, să le citesc și să îi spun o părere sinceră. Spre rușinea mea, prins mereu cu alte probleme cotidiane, am uitat să îi dau un răspuns. Acum e prea târziu.
Trai electronic
Visez la trândăvie:
Să stau pe un divan,
Lungit în veșnicie,
Privind la un ecran.
Să-mi pară că trăiesc
Și că sunt superman
Văzând cum se spetesc
Eroii pe ecran.
Să ronțăi și să beau,
În timp ce viața curge lin
Și electronic iubirea să o dau
Prin mail, fără de chin.
Să sufăr, să mă bucur
Și să zâmbesc dând click
Atâta vreau,
Și să nu fac nimic.
Martie 2012
Eu nu citesc
„Eu nu citesc”
Spun unii cu mândrie
Făcându-mă ca să roșesc
Când văd prostia lor motiv de fudulie.
Televizor și internet
Atâta-i „cool”.
Restul e pentru bătrânet,
Iar dascălii tânjesc după emul.
Vocabular cu doar o sută de cuvinte
E „super” pentru ei,
Și nu poate să-ți vină-n minte
Decât o milă pentru toți acei
La care lenea de-a munci
S-a-ntorlocat cu lenea de-a citi
Având ca fruct un creier avorton
În care materia cenușie e „beton”.
Fostă țară agrară
Boii cei blânzi au tras secole, brazde în țară,
Numită de toți țară agrară.
Fierul plugului adânc tranșee trăgea,
Sămânța era sânge și țara plângea.
Lenta mișcare, blândețea boilor
N-au plăcut ciocoilor
Căci timpul de muncă
Lăsa loc de gândire adâncă.
Și caii, care erau mândria
Țăranului din România
Au fost puși să tragă la jug
Cruntul fier al bătrânului plug.
Repede, mult, mai mult, mai haroșâ
A fost sloganul vântului roșu,
Din care, omul cel nou
Rămas-a ca un mut ecou.
Caii și boii au luat drumul abatorului
Făcând loc tractorului.
A golăniei șmecherie
S-a pus în loc de blândețe și mândrie.
Încet, încet au murit și tractoarele
Și-au rămas doar ogoarele,
Fără sămânță, fără blândețe, fără mândrie,
Doar vânt de scandal, scaieți, mârlănie.
Ca o boare, o nouă speranță se simte în țară:
E vorba de o veche comoară
Ascunsă sub crusta groasă și grea
A pământului acoperit de zloată și nea.
E sângele eroilor care plâng
Pe Domnul rugând
Ca platoșa nesimțirii, murdară,
S-o spargă conștiința unei țări, fostă agrară.