Avem suceveni cu premiul Oscar

Doi fii ai unui cizmar din Gura Humorului au ajuns celebrităţi ale lumii. Unul dintre ei, Nathan H. Juran, a primit un premiu Oscar, acordat celor care lucrează în industria filmului de către Academy of Motion Picture Arts and Sciences, pentru decorurile realizate la unul dintre filmele de referinţă din istoria cinematografiei: ”Ce verde era valea mea” (How Green Was My Valley). Imagini din film pot fi văzute aici:  https://www.youtube.com/watch?v=T7CV9SZovfU.

Filmul a obţinut cinci premii Oscar, pentru Cel mai bun film - Darryl F. Zanuck, Cel mai bun regizor - John Ford, Cel mai bun actor în rol secundar - Donald Crisp, Cea mai bună cinematografie alb-negru - Arthur Miller Charles şi Cel mai bun decor pentru un film alb-negru - Richard Day, Nathan H. Juran şi Thomas Little.

Nathan s-a născut în 1907, în oraşul Gura Humorului, într-o familie de evrei. În 1912, familia Juran a emigrat în America şi s-a stabilit în Minneapolis, unde tatăl şi-a deschis un magazin de pantofi. Nathan a studiat arhitectura la Universitatea din Minnesota, apoi la Ecole des Beaux-Arts şi a obţinut o diplomă de master în arhitectură de la Massachusetts Institute of Technology. În perioada marii crize economice a anilor ‘30 din America, Nathan s-a mutat la Los Angeles şi s-a angajat ca desenator în departamentul de artă la RKO Radio Pictures. Mai târziu, s-a mutat la studiourile cinematografice 20th Century Fox, unde şi-a început cariera de director artistic de film. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a înrolat în marină şi a fost repartizat la Biroul de Servicii Strategice, apoi la Intelligence Center pentru  Royal Air Force.

Activitatea de director artistic în cinematografie i-a fost răsplătită încă din 1941 cu un premiu Oscar pentru ”Ce verde era valea mea” şi a mai avut încă o nominalizare la Oscar, în 1946, pentru un alt film de referinţă - ”Pe muchie de cuţit”.

Ca regizor, s-a făcut remarcat în filme science-fiction şi fantasy, de multe ori împreună cu producătorul Charles H. Schneer. Cele mai cunoscute filme care poartă şi semnătura lui Nathan Juran sunt „How Green Was My Valley” (1942), „The Black Castle” (1952), „Law and order” (1953), „Drums Across the River” (1954), „The Deadly Mantis” (1957), „20 Million Miles to Earth” (1957), „The 7th Voyage of Sinbad” (1958), „The Brain from Planet Arous” (1958), „Attack of the 50 Foot Woman” (1958), „Jack the Giant Killer” (1962), „Siege of the Saxons” (1963), „First Men in the Moon” (1964), „Land Raiders” (1969), „The Boy Who Cried Werewolf” (1973).

În 1999, el a fost onorat cu premiul pentru întreaga carieră (Lifetime Career Award), acordat de Academia de Filme Science Fiction, Fantasy şi Horror, din Statele Unite ale Americii.

A murit în data de 23 octombrie 2002, la vârsta de 95 de ani, în Palos Verdes, California.

Joseph Moses Juran a înfiinţat în SUA prestigiosul Institut Juran, de referinţă mondială în instruirea în domeniul calităţii

Al doilea frate Juran, Joseph Moses, s-a născut în 1904, la Brăila. Imediat după naşterea sa, familia s-a mutat la Gura Humorului, oraş în care Joseph şi-a petrecut primii opt ani de viaţă. După emigrarea în Statele Unite ale Americii, la fel ca şi fratele său Nathan, s-a dedicat studiului.

Licenţiat în inginerie electrică la Universitatea din Minnesota, doctor în ştiinţe juridice la Universitatea din Loyola şi, ulterior, profesor de inginerie industrială la Universitatea din New York, Joseph a fost expert tehnic şi consultant pentru economie mondială al Administraţiei Centrale a SUA şi al unor mari companii americane sau transnaţionale.

A fost membru fondator şi ulterior membru de onoare al recunoscutului şi prestigiosului Institut Juran din SUA, instituţie de referinţă mondială în instruirea în domeniul calităţii. Cea mai mare realizare practică a fost programul de instruire în domeniul calităţii - controlul statistic al calităţii - pe care Joseph l-a întocmit şi condus, alături de marele specialist W.E. Deming, în Japonia distrusă economic după cel de al Doilea Război Mondial. Este considerat drept unul dintre autorii şi iniţiatorii „miracolului japonez" şi, ca recunoaştere a acestor merite, împăratul Japoniei i-a acordat Ordinul Sacrei Comori - cel mai înalt ordin acordat străinilor. Este autorul a 16 cărţi în domeniu, traduse în 20 de limbi, o bună parte dintre ele fiind în prezent cărţi de referinţă în întreaga lume.

În 1991, Academia Română i-a acordat titlul de membru de onoare. S-a stins din viaţă în 28 februarie 2008, la vârsta de 103 ani.

Nu avem informaţii dacă în locurile natale, la Gura Humorului sau la Suceava, meritele celor doi fraţi Juran au fost recunoscute în vreun fel. Ei şi-au declarat mereu originea din aceste meleaguri, oraşul natal figurând în toate bibliografiile fraţilor Juran.