Doi fii ai unui cizmar din Gura Humorului au ajuns celebrități ale lumii. Unul dintre ei, Nathan H. Juran, a primit un premiu Oscar, acordat celor care lucrează în industria filmului de către Academy of Motion Picture Arts and Sciences, pentru decorurile realizate la unul dintre filmele de referință din istoria cinematografiei: ”Ce verde era valea mea” (How Green Was My Valley). Imagini din film pot fi văzute aici: https://www.youtube.com/watch?v=T7CV9SZovfU.
Filmul a obținut cinci premii Oscar, pentru Cel mai bun film – Darryl F. Zanuck, Cel mai bun regizor – John Ford, Cel mai bun actor în rol secundar – Donald Crisp, Cea mai bună cinematografie alb-negru – Arthur Miller Charles și Cel mai bun decor pentru un film alb-negru – Richard Day, Nathan H. Juran și Thomas Little.
Nathan s-a născut în 1907, în orașul Gura Humorului, într-o familie de evrei. În 1912, familia Juran a emigrat în America și s-a stabilit în Minneapolis, unde tatăl și-a deschis un magazin de pantofi. Nathan a studiat arhitectura la Universitatea din Minnesota, apoi la Ecole des Beaux-Arts și a obținut o diplomă de master în arhitectură de la Massachusetts Institute of Technology. În perioada marii crize economice a anilor ‘30 din America, Nathan s-a mutat la Los Angeles și s-a angajat ca desenator în departamentul de artă la RKO Radio Pictures. Mai târziu, s-a mutat la studiourile cinematografice 20th Century Fox, unde și-a început cariera de director artistic de film. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a înrolat în marină și a fost repartizat la Biroul de Servicii Strategice, apoi la Intelligence Center pentru Royal Air Force.
Activitatea de director artistic în cinematografie i-a fost răsplătită încă din 1941 cu un premiu Oscar pentru ”Ce verde era valea mea” și a mai avut încă o nominalizare la Oscar, în 1946, pentru un alt film de referință – ”Pe muchie de cuțit”.
Ca regizor, s-a făcut remarcat în filme science-fiction și fantasy, de multe ori împreună cu producătorul Charles H. Schneer. Cele mai cunoscute filme care poartă și semnătura lui Nathan Juran sunt „How Green Was My Valley” (1942), „The Black Castle” (1952), „Law and order” (1953), „Drums Across the River” (1954), „The Deadly Mantis” (1957), „20 Million Miles to Earth” (1957), „The 7th Voyage of Sinbad” (1958), „The Brain from Planet Arous” (1958), „Attack of the 50 Foot Woman” (1958), „Jack the Giant Killer” (1962), „Siege of the Saxons” (1963), „First Men in the Moon” (1964), „Land Raiders” (1969), „The Boy Who Cried Werewolf” (1973).
În 1999, el a fost onorat cu premiul pentru întreaga carieră (Lifetime Career Award), acordat de Academia de Filme Science Fiction, Fantasy și Horror, din Statele Unite ale Americii.
A murit în data de 23 octombrie 2002, la vârsta de 95 de ani, în Palos Verdes, California.
Joseph Moses Juran a înființat în SUA prestigiosul Institut Juran, de referință mondială în instruirea în domeniul calității
Al doilea frate Juran, Joseph Moses, s-a născut în 1904, la Brăila. Imediat după nașterea sa, familia s-a mutat la Gura Humorului, oraș în care Joseph și-a petrecut primii opt ani de viață. După emigrarea în Statele Unite ale Americii, la fel ca și fratele său Nathan, s-a dedicat studiului.
Licențiat în inginerie electrică la Universitatea din Minnesota, doctor în științe juridice la Universitatea din Loyola și, ulterior, profesor de inginerie industrială la Universitatea din New York, Joseph a fost expert tehnic și consultant pentru economie mondială al Administrației Centrale a SUA și al unor mari companii americane sau transnaționale.
A fost membru fondator și ulterior membru de onoare al recunoscutului și prestigiosului Institut Juran din SUA, instituție de referință mondială în instruirea în domeniul calității. Cea mai mare realizare practică a fost programul de instruire în domeniul calității – controlul statistic al calității – pe care Joseph l-a întocmit și condus, alături de marele specialist W.E. Deming, în Japonia distrusă economic după cel de al Doilea Război Mondial. Este considerat drept unul dintre autorii și inițiatorii „miracolului japonez” și, ca recunoaștere a acestor merite, împăratul Japoniei i-a acordat Ordinul Sacrei Comori – cel mai înalt ordin acordat străinilor. Este autorul a 16 cărți în domeniu, traduse în 20 de limbi, o bună parte dintre ele fiind în prezent cărți de referință în întreaga lume.
În 1991, Academia Română i-a acordat titlul de membru de onoare. S-a stins din viață în 28 februarie 2008, la vârsta de 103 ani.
Nu avem informații dacă în locurile natale, la Gura Humorului sau la Suceava, meritele celor doi frați Juran au fost recunoscute în vreun fel. Ei și-au declarat mereu originea din aceste meleaguri, orașul natal figurând în toate bibliografiile fraților Juran.
