Dr. Anatoli Buzdugan: Peste 2.500 de intervenţii chirurgicale şi prima secţie de neurochirurgie din istoria Sucevei

Primul neurochirurg care a profesat vreodată în Suceava este un român din Republica Moldova, dr. Anatoli Buzdugan. A venit la Spitalul de Urgenţă ”Sfântul Ioan cel Nou” Suceava în urmă cu 15 ani, pe teren gol, cu intenţia de a înfiinţa aici o secţie de neurochirurgie. De la 1 ianuarie 2016, visul i se împlineşte: compartimentul de neurochirurgie, cu zece paturi, se transformă în secţie, cu un număr de paturi cel puţin dublu şi cu cinci medici neurochirurgi. Trei titulari - dr. Buzdugan, dr. Cătălin Blănaru, dr. Manuela Șestac, unul cu contract de prestări servicii - dr. Constantin Căldare şi încă un medic care vine periodic de la Clinica ”Sfântul Spiridon” din Iaşi pentru a asigura linia de gardă. Dincolo de receptivitatea pentru acest proiect a celor care au condus în aceşti 15 ani Spitalul de Urgenţă, reuşita înfiinţării secţiei de neurochirurgie se datorează în primul rând doctorului Buzdugan, unul dintre cei mai apreciaţi medici cu această specialitate din ţară. Absolvent, în 1986, al Facultăţii de Medicină din Chişinău, dr. Buzdugan s-a specializat în neurochirurgie tot în Republica Moldova.

Din postura de şef al secţiei de neurochirurgie a spitalului regional din Bălţi, pe care a înfiinţat-o, a venit la Iaşi, în 1995, pentru doctorat. Statul român nu i-a recunoscut specializarea şi a fost nevoit să mai dea o dată examen. ”A fost frustrant. În Moldova eram medic primar neurochirurg la spitalul regional din Bălţi, cu opt ani de practică. Aici au <acceptat> să iau examenul de medic specialist”, povesteşte dr. Buzdugan. În afară de spitalele din Chişinău şi Bălţi, a fost şi medic pe front. În 1991 a lucrat în Transnistria, la un spital de campanie. ”Am operat pacienţi împuşcaţi în cap, în coloană, tot ce ne venea de pe câmpul de luptă. Am fost primul medic care a plecat din clinica din Chişinău la un spital de campanie. Se formau echipe interdisciplinare de la spitalul republican, care erau trimise în Transnistria”, îşi aminteşte medicul.

Rezerva nr. 29 de la chirurgie i-a fost prima casă în Suceava

La sfârşitul doctoratului la Iaşi, unul dintre profesorii săi i-a spus că spitalul din Suceava caută de mai mulţi ani neurochirurg. La început a spus că se mai gândeşte la asta. După jumătate de an, acelaşi profesor l-a informat că la Suceava postul de neurochirurg a fost scos la concurs. S-a prezentat, a promovat examenul şi în septembrie 2000 a venit aici. I s-a oferit să locuiască în spital, în rezerva nr. 29, în secţia de chirurgie generală. A locuit în spital până înainte de Crăciun.”A fost o perioadă în care ieşeam din spital maximum o oră, două pe zi, ca să mă familiarizez cu oraşul. A fost epuizant, absolut toate urgenţele erau dirijate spre mine, făceam gardă 24 de ore din 24. Începeam programul la ora 6.00, la 7.00 eram deja în sala de operaţii, să intru primul, în sala curată. E preferabil să operezi pe creier sau pe coloană înainte să fi fost în sală peritonite”, spune dr. Buzdugan.

Prima operaţie la Suceava a făcut-o în a treia zi după ce s-a mutat aici. Un copil de 6 ani, care căzuse pe trepte pe casa scării. Traumatism cranio-cerebral, comă profundă. ”L-au adus netransportabil direct la Reanimare. Cineva de acolo a zis că este un neurochirurg la Chirurgie şi m-au chemat. În prima săptămână a fost copilul în comă, a doua la fel, după patru săptămâni a plecat acasă pe picioare”, povesteşte medicul. 

Din rezerva nr. 29 s-a mutat cu trei zile înainte de Crăciun, când i-a venit şi familia, soţia cu cei doi copii. De atunci, cu răbdare şi perseverenţă, şi-a urmărit ţelul care l-a adus la Suceava: înfiinţarea secţiei de neurochirurgie.

”Fiind primul neurochirurg care a venit aici, a trebuit să muncim foarte mult, să ne afirmăm şi să demonstrăm că fără neurochirurgie nu poate exista un spital de urgenţă. Mi-aş fi dorit să evolueze lucrurile un pic mai repede - gândiţi-vă că sala de operaţie pentru neurochirurgie a fost înfiinţată abia în 2009, mi-aş fi dorit să nu fiu nevoit să înfrunt anumite prejudecăţi, dar astăzi mă bucur că vom avea această secţie în spital”, afirmă medicul. Printre cei care au susținut cel mai mult înființarea unei săli de operație doar pentru neurochirurgie, spune dr. Buzdugan, au fost directorul spitalului de la acea vreme, Costică Dăscăliuc, și dr. Doina Ganea Motan, pe latura medicală.

”România e acasă; aceeaşi limbă, aceeaşi mentalitate, aceleaşi obiceiuri”

Îl întreb dacă în România se simte acasă şi-mi răspunde că da: ”România e acasă; aceeaşi limbă, aceeaşi mentalitate, aceleaşi obiceiuri. Sunt născut peste Prut, dar prin ceea ce fac aici, prin efortul meu, reuşim, cred, să influenţăm opinia publică, să apropiem oamenii care vorbesc aceeaşi limbă şi fac parte din acelaşi popor”. Copiii săi, Radu şi Rodica, şi-au finalizat studiile în România. Spre nobila profesie a părinţilor s-a îndreptat doar Rodica, medic stomatolog. Radu a studiat finanţe şi lucrează la o bancă în Viena.

Când vorbim despre ce îi lipseşte, doctorul îmi spune că îi este dor de părinţii rămaşi dincolo de Prut, de colegi, de prietenii din copilărie şi, din când în când, de atitudinea mult mai tolerantă faţă de celălalt, care, spune el, e tipică în Republica Moldova. ”În România e un pic diferit”, zâmbeşte uşor trist.

În cei 15 ani, de când operează pe creier şi coloană în Spitalul de Urgenţă Suceava, din 3.500 de intervenţii chirurgicale efectuate per total compartiment neurochirurgie, peste 2.500 au fost realizate de el. O treime din intervenţii o reprezintă operaţiile pe coloana vertebrală, o treime tumorile cerebrale şi o treime traumatismele cranio-cerebrale. De trei ani, de când numărul de neurochirurgi din spital a crescut, ”respirăm mai uşor”. Sala de intervenţii neurochirurgicale este dotată la cele mai înalte standarde, sucevenii au învăţat că se pot trata cu succes şi în spitalul de acasă, iar numărul de pacienţi trimişi la Iaşi pentru intervenţii de specialitate este din ce în ce mai mic.

Unul dintre sucevenii care au optat pentru spitalul de acasă pentru a se opera de hernie de disc avansată a fost directorul Muzeului Bucovinei, Emil Ursu. În luna iunie a acestui an a ajuns la spital cu probleme serioase la coloană și deja cu pareză la un picior. ”De la prima întâlnire cu domnul doctor Buzdugan, am căpătat încredere totală, din simplul fapt că nu mi-a promis nimic. În condițiile în care în România toată lumea promite tot ce se poate, absența oricărei promisiuni mi s-a părut de bun augur. Perioada de spitalizare m-a convins că dr. Buzdugan este un profesionist desăvârșit, că spitalul din Suceava merită toată atenția și tot respectul datorită condițiilor oferite pacienților. De asemenea, m-a convins că a căuta îngrijire medicală în altă parte, ceea ce uneori necesită cheltuieli importante, este în cele mai multe cazuri un moft”, ne-a declarat directorul Emil Ursu. Recuperarea după operație a fost rapidă și completă, el reluându-și munca mult mai repede decât preconizase medicul inițial.

Mai menționăm că, în ciuda nenumăratelor oferte de muncă primite de la clinici din străinătate, dr. Anatoli Buzdugan a rămas la Suceava. Spune că mai are planuri aici: secţia de neurochirurgie să aibă 5-6 medici, iar aceştia să se supraspecializeze pe patologii, în funcţie de aptitudini şi preferinţe.