Educaţia sexuală în şcoli, subiectul tabu care împarte părinţii şi profesorii în două tabere

Pe copii nu îi aduce barza, iar zeci de organizaţii nonguvernamentale, universitari, medici şi alţi specialişti vor să pună această realitate faţă-n faţă cu elevii. Astfel, pe lângă matematică, limba română, istorie şi geografie, elevii ar putea avea ca materie obligatorie la şcoală şi educaţia sexuală.

Educaţia sexuală este încă o himeră în şcolile sucevene. În cadrul disciplinei  opţionale „Educaţie pentru sănătate” sunt predate sporadic câteva noţiuni despre sexualitate. Educaţie pentru sănătate se face şi la ora de dirigenţie sau nu se face deloc, iar directorii recunosc că despre multe aspecte se vorbeşte cu perdea. Mulţi dintre ei ştiu că elevii primesc informaţii distorsionate despre sexualitate, prin canalele media, şi ar fi de acord ca specialişti să le vorbească elevilor despre subiecte considerate tabu.

„Acum câţiva ani, o elevă de clasa a VIII-a a susţinut evaluarea naţională cu burta la gură. Copiii trebuie conştientizaţi şi informaţi”, povesteşte directorul şcolii din Bosanci, Constantin Grosu.

De cealaltă parte, părinţii nu spun nici da, nici ba. Sunt încă multe necunoscute – cine le va vorbi elevilor, ce anume vor învăţa, cât de departe se va merge cu informaţiile?

Cei care susţin introducerea educaţiei sexuale în şcoli spun că această disciplină nu cuprinde doar informaţii referitoare la sex, cum în mod eronat cred unii, ci acoperă o gamă largă de subiecte privind atât aspectele fizice şi biologice ale oamenilor, cât şi aspectele emoţionale şi sociale.

„Apel de urgenţă pentru educaţie sexuală în şcoli”

Încercări de a introduce educaţia sexuală în clase au fost încă din urmă cu câţiva ani, iar un proiect de lege în acest sens a stat, la începutul acestui an, pe masa Senatului, fiind însă respins.

În urmă cu câteva zile, circa 70 de ONG-uri româneşti, împreună cu specialişti (medici, profesori universitari), au bătut la uşa Ministerului Educaţiei, înaintând un "Apel de urgenţă pentru educaţie sexuală în şcoli". Din punctul lor de vedere, elevii ar trebui să înveţe despre protejarea împotriva bolilor cu transmitere sexuală şi prevenirea discriminării persoanelor care suferă de HIV/SIDA, protejarea împotriva sarcinilor nedorite, sexualitate şi funcţionarea aparatului reproductiv feminin şi masculin. Totodată, elevilor ar trebui să li se vorbească despre respectul între parteneri şi comportamente ce exclud orice formă de violenţă sexuală şi despre diversitatea orientărilor sexuale, „care vor ajuta tinerii să-şi înţeleagă mai bine propria identitate sexuală şi să-i respecte pe cei din jur, indiferent dacă sunt heterosexuali sau LGBT (lesbiene, gay, bisexuali sau transgender)”.

Un alt argument pentru care aceştia susţin nevoia obligativităţii unei astfel de materii reiese din faptul că România este pe primul loc în Europa la numărul cazurilor de mortalitate cauzată de întreruperi de sarcină, la numărul avorturilor în rândul minorelor, al bolnavilor de hepatită B şi C, al bolnavilor de tuberculoză, al cazurilor de cancer de col uterin, la incidenţa bolilor cardio-vasculare etc.

Discuţiile cu specialiştii, agreate de profesori

Directorii de şcoli şi părinţii cu care am discutat nu au fost refractari când au auzit de această nouă disciplină, însă vor să ştie după ce manual vor învăţa elevii, care este programa, cine o va realiza şi cine va sta la catedră. Marlena Moscal, directoarea Şcolii „Grigore Ghica Voievod” din cartierul sucevean Iţcani, a mărturisit că „această materie ar fi utilă pentru că, din păcate, în familii nu prea se discută problema asta, iar copiii oricum adună informaţii din fel de fel de surse. Astfel, mai bine să primească informaţii corecte, complete”. Moscal a mai subliniat că astfel de lucruri nu pot fi făcute „de pe o zi pe alta”, iar în elaborarea lecţiilor ar trebui implicaţi medici, psihologi, părinţi. „În plus, cred că şi denumirea de <educaţie sexuală> este cam agresivă. Se pune o etichetă din start, una ostentativă, de care părinţii se sperie”, a mai completat directoarea.

La Bosanci, directorul Constantin Grosu conduce şcoala din comună, unde învaţă sute de elevi. Povesteşte că în urmă cu câţiva ani o elevă de clasa a VIII-a a susţinut examenul de evaluare naţională cu „burta la gură”. De aici şi concluzia sa că este necesar ca aceşti adolescenţi să stea de vorbă cu specialişti şi să afle mai multe lucruri despre maturizarea lor. Grosu recunoaşte că în mediu rural există o reticenţă în rândul părinţilor în ceea ce priveşte discutarea unor probleme specifice adolescenţilor. „Sunt bine-venite informaţiile, însă în clasele mixte cred că ar fi foarte dificil. Râd, se foiesc, chicotesc. Mai indicat ar fi de discutat doar cu fetele sau doar cu băieţii. O dată pe lună ar fi bine ca nişte specialişti să vină să le vorbească elevilor”, spune directorul.

De cealaltă parte, cu toate că nu ştiu care e vârsta potrivită pentru a le vorbi copilului despre sex şi care e cea mai bună metodă, părinţii nu îmbrăţişează bucuroşi ideea acestei noi discipline.

„Cred că părinţii trebuie să hotărască ce, cât şi când anume copiii lor trebuie să afle despre unele lucruri atât de personale. Totul trebuie să aibă o limită şi ea trebuie pusă astfel încât să nu trezească ale curiozităţi copiilor. Cred că cel mai bine ar fi ca părinţii să fie consultaţi înainte să li se predea anumite lucruri, ei trebuie să decidă”, ne-a declarat o mămică din judeţ.

Informaţiile trebuie să vină înainte ca tinerii să devină activi sexual

Psihologul Raluca Bădeliţă este de părere că informaţiile considerate tabu oricum ajung la elevi şi de aceea este indicat ca ei să le primească într-un anumit context ştiinţific, filtrate sau prin intermediul unor analogii. În orice caz, educaţia sexuală este necesară înainte ca tinerii să devină activi sexual.

„Unii tineri văd doar o anumită parte a sexualităţii, una manipulată de mass-media, de aceea este util şi important ca informaţiile pe care le primesc să fie unele corecte, expuse într-un cadru ştiinţific. Cât priveşte părinţii, aceştia au anxietăţile lor şi au tendinţa de a fi în negare, se sperie de această idee. De regulă copiii cunosc mai multe lucruri decât cred părinţii, iar adulţii trebuie să conştientizeze asta”, a spus psihologul.

La polul opus, Biserica nu vede cu ochi buni noua disciplină care ar putea să apară în catalog.

„Consider că până la o anumită vârstă educaţia, că e ea sexuală, rutieră, bunul-simţ, că ţine de igienă, se învaţă în familie. Iar educaţia sexuală, care e atât de personală şi are un caracter atât de intim, ar trebui până aproape de vârsta majoratului să se facă în familie. De cealaltă parte, sunt de acord ca în şcoli să fie introduse lecţii de igienă, de dezvoltare personală, însă educaţia sexuală îi învaţă pe copii de mici cum să se protejeze, să săvârşească păcatul fără să aibă o sarcină nedorită şi, mai mult, li se inoculează ideea de homosexualitate, transexualitate sau schimbare de sex. Educaţia sexuală consider că afectează personalitatea şi caracterul copilului de mic şi nu-l duce într-o sferă a cuminţeniei, a moralităţii, a curăţeniei. Sub un patriarhat al moralei, pe care familia îl promovează, copilul creşte sănătos”, ne-a spus un preot din Suceava, referitor la acest aspect.

Potrivit datelor din evidenţele Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava, în anul 2014, şase minore însărcinate s-au adresat instituţiei pentru a beneficia de ocrotire în cadrul Serviciilor de protecție în regim de urgență, cea mai mică dintre ele având 14 ani. „În anul 2015, până la această dată, în evidențele Direcţiei se află o singură minoră care a născut un copil sănătos și care beneficiază de măsură de protecție”, au transmis reprezentanţii instituţiei.