Educația sexuală în școli, subiectul tabu care împarte părinții și profesorii în două tabere

Pe copii nu îi aduce barza, iar zeci de organizații nonguvernamentale, universitari, medici și alți specialiști vor să pună această realitate față-n față cu elevii. Astfel, pe lângă matematică, limba română, istorie și geografie, elevii ar putea avea ca materie obligatorie la școală și educația sexuală.
Educația sexuală este încă o himeră în școlile sucevene. În cadrul disciplinei opționale „Educație pentru sănătate” sunt predate sporadic câteva noțiuni despre sexualitate. Educație pentru sănătate se face și la ora de dirigenție sau nu se face deloc, iar directorii recunosc că despre multe aspecte se vorbește cu perdea. Mulți dintre ei știu că elevii primesc informații distorsionate despre sexualitate, prin canalele media, și ar fi de acord ca specialiști să le vorbească elevilor despre subiecte considerate tabu.
„Acum câțiva ani, o elevă de clasa a VIII-a a susținut evaluarea națională cu burta la gură. Copiii trebuie conștientizați și informați”, povestește directorul școlii din Bosanci, Constantin Grosu.
De cealaltă parte, părinții nu spun nici da, nici ba. Sunt încă multe necunoscute – cine le va vorbi elevilor, ce anume vor învăța, cât de departe se va merge cu informațiile?
Cei care susțin introducerea educației sexuale în școli spun că această disciplină nu cuprinde doar informații referitoare la sex, cum în mod eronat cred unii, ci acoperă o gamă largă de subiecte privind atât aspectele fizice și biologice ale oamenilor, cât și aspectele emoționale și sociale.
„Apel de urgență pentru educație sexuală în școli”
Încercări de a introduce educația sexuală în clase au fost încă din urmă cu câțiva ani, iar un proiect de lege în acest sens a stat, la începutul acestui an, pe masa Senatului, fiind însă respins.
În urmă cu câteva zile, circa 70 de ONG-uri românești, împreună cu specialiști (medici, profesori universitari), au bătut la ușa Ministerului Educației, înaintând un „Apel de urgență pentru educație sexuală în școli”. Din punctul lor de vedere, elevii ar trebui să învețe despre protejarea împotriva bolilor cu transmitere sexuală și prevenirea discriminării persoanelor care suferă de HIV/SIDA, protejarea împotriva sarcinilor nedorite, sexualitate și funcționarea aparatului reproductiv feminin și masculin. Totodată, elevilor ar trebui să li se vorbească despre respectul între parteneri și comportamente ce exclud orice formă de violență sexuală și despre diversitatea orientărilor sexuale, „care vor ajuta tinerii să-și înțeleagă mai bine propria identitate sexuală și să-i respecte pe cei din jur, indiferent dacă sunt heterosexuali sau LGBT (lesbiene, gay, bisexuali sau transgender)”.
Un alt argument pentru care aceștia susțin nevoia obligativității unei astfel de materii reiese din faptul că România este pe primul loc în Europa la numărul cazurilor de mortalitate cauzată de întreruperi de sarcină, la numărul avorturilor în rândul minorelor, al bolnavilor de hepatită B și C, al bolnavilor de tuberculoză, al cazurilor de cancer de col uterin, la incidența bolilor cardio-vasculare etc.
Discuțiile cu specialiștii, agreate de profesori
Directorii de școli și părinții cu care am discutat nu au fost refractari când au auzit de această nouă disciplină, însă vor să știe după ce manual vor învăța elevii, care este programa, cine o va realiza și cine va sta la catedră. Marlena Moscal, directoarea Școlii „Grigore Ghica Voievod” din cartierul sucevean Ițcani, a mărturisit că „această materie ar fi utilă pentru că, din păcate, în familii nu prea se discută problema asta, iar copiii oricum adună informații din fel de fel de surse. Astfel, mai bine să primească informații corecte, complete”. Moscal a mai subliniat că astfel de lucruri nu pot fi făcute „de pe o zi pe alta”, iar în elaborarea lecțiilor ar trebui implicați medici, psihologi, părinți. „În plus, cred că și denumirea de «educație sexuală» este cam agresivă. Se pune o etichetă din start, una ostentativă, de care părinții se sperie”, a mai completat directoarea.
La Bosanci, directorul Constantin Grosu conduce școala din comună, unde învață sute de elevi. Povestește că în urmă cu câțiva ani o elevă de clasa a VIII-a a susținut examenul de evaluare națională cu „burta la gură”. De aici și concluzia sa că este necesar ca acești adolescenți să stea de vorbă cu specialiști și să afle mai multe lucruri despre maturizarea lor. Grosu recunoaște că în mediu rural există o reticență în rândul părinților în ceea ce privește discutarea unor probleme specifice adolescenților. „Sunt bine-venite informațiile, însă în clasele mixte cred că ar fi foarte dificil. Râd, se foiesc, chicotesc. Mai indicat ar fi de discutat doar cu fetele sau doar cu băieții. O dată pe lună ar fi bine ca niște specialiști să vină să le vorbească elevilor”, spune directorul.
De cealaltă parte, cu toate că nu știu care e vârsta potrivită pentru a le vorbi copilului despre sex și care e cea mai bună metodă, părinții nu îmbrățișează bucuroși ideea acestei noi discipline.
„Cred că părinții trebuie să hotărască ce, cât și când anume copiii lor trebuie să afle despre unele lucruri atât de personale. Totul trebuie să aibă o limită și ea trebuie pusă astfel încât să nu trezească ale curiozități copiilor. Cred că cel mai bine ar fi ca părinții să fie consultați înainte să li se predea anumite lucruri, ei trebuie să decidă”, ne-a declarat o mămică din județ.
Informațiile trebuie să vină înainte ca tinerii să devină activi sexual
Psihologul Raluca Bădeliță este de părere că informațiile considerate tabu oricum ajung la elevi și de aceea este indicat ca ei să le primească într-un anumit context științific, filtrate sau prin intermediul unor analogii. În orice caz, educația sexuală este necesară înainte ca tinerii să devină activi sexual.
„Unii tineri văd doar o anumită parte a sexualității, una manipulată de mass-media, de aceea este util și important ca informațiile pe care le primesc să fie unele corecte, expuse într-un cadru științific. Cât privește părinții, aceștia au anxietățile lor și au tendința de a fi în negare, se sperie de această idee. De regulă copiii cunosc mai multe lucruri decât cred părinții, iar adulții trebuie să conștientizeze asta”, a spus psihologul.
La polul opus, Biserica nu vede cu ochi buni noua disciplină care ar putea să apară în catalog.
„Consider că până la o anumită vârstă educația, că e ea sexuală, rutieră, bunul-simț, că ține de igienă, se învață în familie. Iar educația sexuală, care e atât de personală și are un caracter atât de intim, ar trebui până aproape de vârsta majoratului să se facă în familie. De cealaltă parte, sunt de acord ca în școli să fie introduse lecții de igienă, de dezvoltare personală, însă educația sexuală îi învață pe copii de mici cum să se protejeze, să săvârșească păcatul fără să aibă o sarcină nedorită și, mai mult, li se inoculează ideea de homosexualitate, transexualitate sau schimbare de sex. Educația sexuală consider că afectează personalitatea și caracterul copilului de mic și nu-l duce într-o sferă a cumințeniei, a moralității, a curățeniei. Sub un patriarhat al moralei, pe care familia îl promovează, copilul crește sănătos”, ne-a spus un preot din Suceava, referitor la acest aspect.
Potrivit datelor din evidențele Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava, în anul 2014, șase minore însărcinate s-au adresat instituției pentru a beneficia de ocrotire în cadrul Serviciilor de protecție în regim de urgență, cea mai mică dintre ele având 14 ani. „În anul 2015, până la această dată, în evidențele Direcției se află o singură minoră care a născut un copil sănătos și care beneficiază de măsură de protecție”, au transmis reprezentanții instituției.