Slujbele religioase de la Biserica ”Sfânta Înviere” din Dolhasca sunt însuflețite de un cor de copii îmbrăcați în costume naționale. Sunt copiii de la orfelinatul patronat de Fundația ”Mila Creștină”, a preotului paroh Gheorghe Saftiuc. Ieri dimineață, au ajuns la biserică puțin înainte de ora 10.00, împreună cu cele două preotese, Mioara – soția părintelui paroh, și Georgiana, soția ”părințelului Mihai”, fiul părintelui, și ele îmbrăcate în costum național. Se închină la icoane, apoi merg în strană și fiecare își ocupă locul știut, în jurul preoteselor. Ascultă în liniște liturghia, după care încep să cânte. Li se alătură o tânără din oraș, Denisa, și din când în când Gheorghiță, venit sub oblăduirea părintelui Saftiuc în urmă cu 17 ani, la vârsta de 11 ani, de la orfelinatul din Siret. Când cântă, privirile li se însuflețesc și ruga spre ceruri este rostită din toată inima.
Orfani și orfani cu părinți
Unii dintre ei sunt în trista situație de a fi orfani cu părinți. Cei care le-au dat viață încă există, dar sărăcia, brutalitatea și violența au făcut ca mediul familial să nu fie cel potrivit pentru dezvoltarea copiilor și aceștia au fost preluați în sistemul de protecție. Alții nu mai au pe nimeni pe lume. Toți au găsit o familie, un cămin în ”casa copiilor” înființată de părintele Saftiuc într-o școală veche, nefolosită. Împreună cu soția sa, din clădirea aflată într-o stare veche de degradare au făcut o casă primitoare pentru 20 de copii care din varii motive nu au mai putut rămâne alături de familiile lor. Din 1995, pe aici au trecut trei generații. Cei de astăzi sunt câteva grupe de frați care au reușit în parte să lase în urmă dramele cumplite prin care au trecut. Pentru ei, părintele, Dumnezeu și religia au fost salvarea de la o viață de chin. Una dintre fetițe, Sabina, în clasa a VIII-a, a fost de trei ori olimpică națională la olimpiada națională de religie. Ne spune că are mamă, dar familia ei adevărată sunt căminul, părintele și preoteasa. Îi place la școală, vrea să studieze și să devină avocat. Alți copii ”ai părintelui” au mers la facultate sau învățat diverse meserii și astăzi își câștigă singuri pâinea în țară sau peste hotare. Ramurile mai firave ale familiei orfanilor de la Dolhasca, cei care nu pot răzbate în viață, rămân și după 18 ani alături de ”casa copiilor”, în garsonierele construite de părintele lângă orfelinat, în așa-numitele „locuințe protejate”. Dar fie că pleacă, fie că rămân, toți cei care au trecut pe aici rămân pentru totdeauna ”ai părintelui”.
