Evreii au sărbătorit, ieri, Anul Nou

Anul Nou – Rosh Hashana – a fost sărbătorit, ieri, de evreii suceveni, în familie. Este o sărbătoare de două zile care ar marca, după unii comentatori, ziua când a fost creat primul om sau, după alții, crearea lumii. În limba ebraică, Rosh Hashanah înseamnă „capul anului” sau „primul din an” și este perioada introspecției, a recunoașterii greșelilor făcute în anul ce a trecut și luarea deciziilor pentru noul an. În mod tradițional, intrarea în noul an presupune, în ajunul sărbătorii, o aruncare simbolică a păcatelor lângă o apă sau lângă o fântână („tashlich”) și o masă rituală în care se obișnuiește să se mănânce supă cu tăiței, dulciuri și nelipsita plăcintă cu miere și fructe. Merele și mierea semnifică anul dulce de care fiecare evreu speră să aibă parte. Salutul obișnuit este “Shana Tova” – „Un an bun!”
Zece zile pentru răscumpărarea greșelilor cu fapte bune
Cu prima zi a anului începe o perioadă de zece zile de căință, timp în care, spune tradiția, Dumnezeu evaluează fiecare persoană în parte și decide dacă merită ori nu iertarea pentru greșelile făcute în timpul anului care a trecut. Soarta este pecetluită peste zece zile, la următoarea mare sărbătoare, Iom Kippur, Ziua Ispășirii. Această zi sfântă va fi celebrată de evreii din Suceava la sediul Comunității.
În mesajul de anul nou, transmis tuturor membrilor comunităților evreiești din România, rabinul FCER (Federația Comunităților Evreiești din România) Rafael Shaffer spune că „cel puțin o dată pe an avem datoria să luăm o pauza din fuga zilnică și să ne punem sincer două întrebări fundamentale: dacă facem ceea ce ne dorim sau doar ne mulțumim să urmăm calea celor din jur și dacă deciziile, care la vremea lor au fost bune, mai sunt actuale și azi”. „Trezirea” evreilor pentru a medita la faptele din trecut și schimbarea în bine a celor rele se face cu Șofarul, un instrument confecționat din corn de berbec, în care se suflă de mai multe ori pe parcursul sărbătorii.
Învățăturile iudaice spun că, de Rosh Hashana, Dumnezeu îi înscrie imediat în Cartea Vieții doar pe cei care sunt în mod evident drepți. Cei clar nelegiuiți sunt trecuții în Cartea Morții, iar toți ceilalți, marea majoritate, sunt clasificați ca „Beinonim” (la mijloc). Soarta acestora din urmă se decide pe baza acțiunilor pe care le întreprind în cele zece zile, până în data de 23 septembrie, când au timp să-și ceară iertare pentru greșelile făcute și să se străduiască să le răscumpere cu fapte bune, care pot atârna greu în balanța cu care Dumnezeu își cântărește hotărârile până la ratificare, de Iom Kippur.