Evreii au sărbătorit, ieri, Anul Nou

Anul Nou - Rosh Hashana - a fost sărbătorit, ieri, de evreii suceveni, în familie. Este o sărbătoare de două zile care ar marca, după unii comentatori, ziua când a fost creat primul om sau, după alţii, crearea lumii. În limba ebraică, Rosh Hashanah înseamnă „capul anului” sau „primul din an” şi este perioada introspecţiei, a recunoaşterii greşelilor făcute în anul ce a trecut şi luarea deciziilor pentru noul an. În mod tradiţional, intrarea în noul an presupune, în ajunul sărbătorii, o aruncare simbolică a păcatelor lângă o apă sau lângă o fântână („tashlich”) şi o masă rituală în care se obişnuieşte să se mănânce supă cu tăiţei, dulciuri şi nelipsita plăcintă cu miere şi fructe. Merele şi mierea semnifică anul dulce de care fiecare evreu speră să aibă parte. Salutul obișnuit este “Shana Tova” - „Un an bun!”

Zece zile pentru răscumpărarea greşelilor cu fapte bune

Cu prima zi a anului începe o perioadă de zece zile de căinţă, timp în care, spune tradiţia, Dumnezeu evaluează fiecare persoană în parte şi decide dacă merită ori nu iertarea pentru greşelile făcute în timpul anului care a trecut. Soarta este  pecetluită peste zece zile, la următoarea mare sărbătoare, Iom Kippur, Ziua Ispăşirii. Această zi sfântă va fi celebrată de evreii din Suceava la sediul Comunităţii.

În mesajul de anul nou, transmis tuturor membrilor comunităţilor evreieşti din România, rabinul FCER (Federația Comunităților Evreiești din România) Rafael Shaffer spune că „cel puţin o dată pe an avem datoria să luăm o pauza din fuga zilnică şi să ne punem sincer două întrebări fundamentale: dacă facem ceea ce ne dorim sau doar ne mulţumim să urmăm calea celor din jur şi dacă deciziile, care la vremea lor au fost bune, mai sunt actuale şi azi”. „Trezirea” evreilor pentru a medita la faptele din trecut şi schimbarea în bine a celor rele se face cu Şofarul, un instrument confecţionat din corn de berbec, în care se suflă de mai multe ori pe parcursul sărbătorii.

Învăţăturile iudaice spun că, de Rosh Hashana, Dumnezeu îi înscrie imediat în Cartea Vieţii doar pe cei care sunt în mod evident drepţi. Cei clar nelegiuiţi sunt trecuţii în Cartea Morţii, iar toţi ceilalţi, marea majoritate, sunt clasificaţi ca „Beinonim” (la mijloc). Soarta acestora din urmă se decide pe baza acţiunilor pe care le întreprind în cele zece zile, până în data de 23 septembrie, când au timp să-şi ceară iertare pentru greşelile făcute şi să se străduiască să le răscumpere cu fapte bune, care pot atârna greu în balanţa cu care Dumnezeu îşi cântăreşte hotărârile până la ratificare, de Iom Kippur.