Câteva zeci de romi, adulți și copii, din comuna Verești și-au înjghebat două tabere de corturi pe un islaz din Milișăuți. Dacă în mod tradițional romii nomazi își fac astfel de tabere pe marginea cursurilor de apă, la Milișăuți s-au așezat pe malurile unui canal imund, în care gunoaiele de tot felul plutesc pe un strat gros de mătasea broaștei. Romii vin aici de zeci de ani și stau din primăvară până dă bruma, să lucreze cu ziua pe terenurile localnicilor, care îi plătesc cu bani sau cu produse agricole. Sunt harnici și cuminți, după cum ne spun câțiva proprietari de terenuri, mulțumiți de această forță de muncă pe care o au la îndemână an de an.
Numai că romii sunt convinși că sunt acceptați cu corturile pe islaz doar prin bunăvoința primarului Mircea Laurus și consideră că prima obligație de muncă o au față de el. Alți localnici proprietari de terenuri agricole, precum Dumitru Țical și Mihai Vițega, spun chiar că unii dintre romi li s-au plâns că uneori primarul nu-i plătește, ci îi obligă la un anumit număr de zile de muncă pe terenurile lui pentru a-și achita șederea.
În prima tabără pe care o vizităm locuiește familia lui Victor Stănescu. Vine de 10 ani la Milișăuți, cu o pauză în 2013 și 2014, când nu l-a primit primarul. ”A zis că nu am acte și nu pot să stau”, ne-a spus el. Acum are? Nu are, dar nu i-a mai cerut. Sunt cincisprezece persoane, cu tot cu puradei. Îi găsim la masă, că e sărbătoare și nu au fost chemați la oameni la lucru. În tabără nu există nici o sursă de apă pentru băut, spălat sau gătit. Apa o aduc copiii de la un izvor care este la câteva sute de metri, în găleți sau bidoane. Un fel de toaletă au amenajat ”la gârlă”. Victor face cazane, pe care încearcă să le vândă cu 30-40 de lei. Tinerii și femeile merg la câmp, la muncă. ”Mergem când are lumea nevoie. Vin și ne cheamă la prășit, la plivit, ce trebuie la fiecare. Eu rămân acasă cu puradeii, ceilalți merg la treabă. Nu furăm, nu bem, nu facem scandal. Aici ne-a primit domnul primar, la Arbore nu, ne-au cerut autorizație ca să lucrăm”, ne spune Victor. Au fost și la primar la lucru, la fetele lui, la fel. Afirmă că au fost plătiți de fiecare dată: ”Ne dă 50 de lei pe zi sau mâncare. Mâncarea nu-i tot bani?” Îl întreb dacă au plătit ceva la primărie pentru perioada cât stau la Milișăuți și răspunde că nu. Nu vrea să-i supere în nici un fel pe localnici, dar nici pe primar pentru că ”dacă vine și ne fugărește de aici, ce facem? Unde ne ducem? Ce dăm la iarnă de mâncare la copii? Nu toți dau bani, unii ne dau cartofi, alții varză, făină, să avem cu ce trece iarna”.
În taberele de romi de la Milișăuți oricând poate izbucni un focar de boală
De cealaltă parte a canalului, ”purtătorul de cuvânt” este Mariana Stănescu. Ea spune că vine cu cortul la Milișăuți de când era în fașă. ”Aici am crescut. Suntem mulțumiți, că dacă nu ne convenea, nu mai veneam. Așa suntem noi, țiganii, blestemați să trăim în corturi. Cortul ne-a hrănit”, afirmă ea. În cele șase corturi trăiesc circa 20 de persoane, câți adulți tot atâția copii. Și aici primim asigurări că nu au nici un fel de conflicte cu localnicii, că nu sunt consumatori de alcool și nu sunt scandalagii. Nu au fost reclamații la adresa lor și nici ei nu vor să reclame pe nimeni. Condițiile de viață din tabără sunt grele, dar ”cine face mai mult pentru țigani?”.
Trei dintre localnicii cu care am stat de vorbă încearcă să-i încurajeze să ne spună și nouă ce le-au povestit lor despre zilele de muncă gratuite, dar romii nu sunt dispuși ”să se strice” cu primarul. Dumitru Țical este convins că primarul Mircea Laurus și familia lui se folosesc de romi și le exploatează munca, fără să le ofere pe islaz un minimum de condiții de trai. ”Sunt harnici, sunt cuminți, sunt corecți. Toată lumea ar vrea să-i ia la lucru, dar ei se tem să meargă și la alții. Lucrează în primul rând pentru primar și fetele lui. Le este frică să vorbească, să nu cumva să-i alunge de aici”, afirmă Dumitru Țical.
Interlocutorii noștri romi nu sunt dispuși însă să discute despre condițiile în care își vând forța de muncă. ”Poate mai comentează băieții ăștia mai tineri, care vor bani ca să-și cumpere țigări, dar noi suntem mulțumiți și cu produse. Eu am primit nouă găini pentru o zi de muncă la sortat cartofi. Nu-i bun?”, întreabă retoric o tânără cu un copil în brațe.
Întrebat în ce condiții a autorizat instalarea celor două tabere de romi pe islaz, primarul Laurus ne-a răspuns că ”este vorba despre muncitori sezonieri care stau o lună, două și pleacă”. În ceea ce privește condițiile total improprii de trai, de absența apei și a unor toalete cât de cât decente într-o comunitate în care sunt atâția copii, primarul ne-a spus că ”au toate condițiile și, dacă nu le convine, nu au decât să plece”. El ne-a confirmat că nu există o hotărâre a Consiliului Local Milișăuți prin care să se aprobe instalarea sezonieră a taberelor de romi pe islaz și că este o decizie pe care a luat-o singur. Mai mult, nici măcar nu consideră că aceasta este o problemă care ar trebui să preocupe Consiliul Local, chiar dacă aici poate oricând izbucni un focar de boală, din cauza lipsei celor mai elementare condiții de igienă.
