Motivele pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis să nu retrocedeze 166.813 ha de pădure către biserica din Bucovina

Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei a pierdut definitiv procesul prin care revendica o suprafaţă de 166.813,5 hectare de pădure. Soluţia a fost dată la finalul anului 2014, dar pentru a motiva decizia cei trei magistraţi de la instanţa supremă au avut nevoie de nu mai puţin de cinci luni de zile. Şi asta în condiţiile în care o mare parte din motivare se bazează pe ceea ce au scris judecătorii de la Curtea de Apel Cluj, dar şi pe motivele de recurs invocate de părţile implicate în dosar.

Vasile Tudor, avocatul care a reprezentat Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei în acest proces care s-a derulat timp de aproape 14 ani, spune că se aştepta la o soluţie de acest fel, dar este convins că la Curtea Europeană a Drepturilor Omului situaţia va fi cu totul alta.

„Este ceva de nivel ABC în domeniul funciar pe care orice persoană care locuieşte în Bucovina îl cunoaşte, şi anume că cine are înscris în cartea funciară la fila D dreptul de proprietate este proprietar şi nu simplu administrator. Din păcate, în sistemul actual, totul este posibil, să devii din uzufructuar proprietar şi invers. Aceasta este modalitatea actuală prin care statul român al anului 2014 redevine statul român din anul 1949 care a confiscat averile bisericii din Bucovina”, a spus avocatul Vasile Tudor.

„Recunoaşterea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei drept continuator al vechiului Fond nu este echivalentă cu recunoaşterea dreptului de proprietate”

În puţinele concluzii ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se arată că recunoaşterea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei drept continuator al vechiului Fond nu este echivalentă cu recunoaşterea dreptului de proprietate pentru pădurile revendicate.

„Înalta Curte constată că o asemenea susţinere este lipsită de orice fundament, instanţa de apel expunând, prin considerente detaliate şi elaborate din punct de vedere juridic, evoluţia istorică a vechiului Fond bisericesc, reţinând despre acesta că a fost o persoană juridică de drept public, creată de puterea supremă în stat, care avea un patrimoniu propriu şi distinct, o administraţie proprie, un scop definit explicit prin legea de înfiinţare, chiar şi un drept de dispoziţie asupra bunurilor pe care le folosea, exercitat sub controlul şi autoritatea împăratului”, se arată în motivarea instanţei supreme. 

Cum au combătut judecătorii instanţei supreme ipoteza încălcării dreptului la un proces echitabil

Încălcarea dreptului la un proces echitabil, invocată de avocaţii Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, a fost combătută de magistraţii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aceştia au considerat că s-au respectat toţi paşii prevăzuţi de legislaţie, iar reprezentanţii bisericii din Bucovina au avut la dispoziţie toate căile pentru a demonstra că sunt proprietarii terenurilor revendicate.

„Administrarea probelor este una din garanţiile procesului echitabil, conţinute în primul paragraf al articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, care lasă în sarcina statelor contractante problema reglementării admiterii, forţei probante şi a sarcinii probei. Cu atât mai mult, nu intră în competenţa organelor Convenţiei examinarea corectitudinii modului de apreciere de către instanţele interne a probelor administrate”, se menţionează în motivarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Concluziile Curţii de Apel Cluj, însuşite şi de judecătorii din recurs

Practic, cea mai mare parte din concluziile pe care Curtea de Apel Cluj le-a invocat în momentul în care a decis că Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei nu poate intra în posesia celor 166.813,5 hectare de teren cu vegetaţie forestieră au fost reţinute şi de magistraţii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

„Menţionarea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei în foaia de proprietate a unora dintre colile funciare depuse de reclamantă nu creează prezumţia de proprietate deplină, nici chiar de proprietate directă, în înţelesul Codului civil austriac, ale cărui norme erau incidente la data înscrierii, fiind posibil, aşa după cum s-a arătat, ca Fondul să fi fost doar un proprietar util, care avea exclusiv folosinţa bunului înscris. În absenţa titlurilor de întabulare, care nu sunt menţionate în colile funciare şi nici nu au fost depuse distinct de reclamantă, fiind vorba de documente extrem de vechi, aşa după cum relevă menţiunile referitoare la data întabulării, apare absolut necesară o analiză a contextului istoric în care au operat acestei înscrieri în cartea funciară în favoarea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. O astfel de analiză permite şi un răspuns la chestiunea fundamentală în litigiu, acea legată de momentul preluării şi de titlul preluării bunurilor în litigiu de către Statul Român”, au fost concluziile de la Cluj şi la care au achiesat şi magistraţii care au analizat recursul.  

O istorie destul de amănunţită argumentată cu citate din cărţile scrise de istoricii Sorin Toader Clipa, Ion Nistor şi Mihai Iacobescu este prezentată ca o dovadă a faptului că biserica nu era proprietara pădurilor, ci primise doar dreptul de a o administra. 

Suprapunerea hărţilor amenajistice cu hărţile cadastrale vechi de peste 100 de ani, considerată irelevantă

Dovezile prezentate de reprezentanţii Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei au fost considerate insuficiente pentru a-i determina pe judecători să  dea un verdict favorabil cererii de retrocedare.

„Reclamantul a înţeles să facă dovada întinderii dreptului de proprietate cu planurile de situaţie întocmite prin suprapunerea hărţilor amenajistice cu hărţile cadastrale vechi de peste 100 de ani, precum şi cu anexele 40 la Legea fondului funciar, întocmite de comisiile locale de fond funciar în procedura de aplicare a Legii 247/2005, invocând că aceste planuri de situaţie sunt opozabile Direcţiei Silvice Suceava, întrucât poartă semnătura  şefilor ocoalelor silvice şi mai mult de atât ele sunt avute în vedere în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate în condiţiile şi pe temeiul legilor fondului funciar. Totodată, reclamantul a depus extrase de carte funciară, însă nu pentru toate imobilele în litigiu, iar titlurile de proprietate pentru imobilele neînscrise în cartea funciară nu au fost depuse la dosar. Or, referitor la planurile de situaţie ca mijloace de probă, această suprapunere a hărţilor amenajistice cu hărţile cadastrale nu poate conduce la informaţii exacte sub aspectul întinderii proprietăţii revendicate, cele două tipuri de hărţi fiind întocmite la scară diferită, iar hărţile cadastrale din Bucovina sunt foarte vechi, ceea ce presupune existenţa unor diferenţe foarte mari ale suprafeţelor”, se mai arată în motivarea judecătorilor.  

Fondul Bisericesc trebuie să achite şi 300.000 de lei

În afară de faptul că a pierdut procesul, Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei i s-a impus şi plata unei sume de bani consistentă. Mai exact, magistraţii i-au obligat pe reprezentanţii bisericii din Bucovina la plata sumei de 300.000 de lei. Practic, magistraţii instanţei supreme au menţinut soluţia de la Cluj în care se menţiona: „Curtea reţine că reclamanta este partea căzută în pretenţii în sensul normei de procedură, prin urmare obligată la suportarea cheltuielilor de judecată proprii, precum şi ale celorlalte părţi în proces”, se arată în motivare. Dintre toate părţile implicate în acest dosar, doar RNP a putut face dovada unor cheltuieli legate de procesul în curs de derulare.