„Noaptea focurilor” este o sărbătoare păstrată cu sfinţenie de locuitorii comunei Cajvana. În noaptea de 23-24 iunie, tinerii culeg flori de sânziene şi fac din ele coroniţe, se încing în hore şi apoi prăvălesc peste dealurile de la marginea satului cauciucuri aprinse, adevărate rotocoale de foc. Şi în acest an, sărbătoarea dragostei, când se spune că Sânzienele „dansează plutind spre pământ spre a îndeplini ritualuri benefice, ajută oamenii să se vindece, să afle viitorul recoltelor, iar tinerii să îşi găsească perechea”, a fost sărbătorită de zeci de tineri dornici să aprindă focurile la Cajvana. După cum ne-a povestit prof. înv. primar Lidia-Loredana Seserman, responsabilă cu imaginea Liceului Tehnologic Cajvana, tinerii, în special tinerele, au cules sânziene, la asfinţitul soarelui, în ziua de 23 iunie, şi au împletit cununi de formă rotundă pentru fete şi femei, pentru că „aceste coroniţe prefigurează Soarele”. „În schimb, bărbaţii şi-au făcut mănunchiuri în formă de cruce cu care au împodobit ferestrele, uşile, porţile, şi chiar şi cimitirele. Apoi s-au încins în hore, după care au aruncat coroniţele peste acoperişuri, punându-şi fiecare câte o dorinţă. Se spune că dacă coroniţa rămâne pe acoperiş dorinţa se îndeplineşte. Ritualul îl invocă pe zeul soarelui şi al focului şi le aduce oamenilor un rod bogat la câmp”.
Spectacol unic
Căjvănenii sunt mândri că acest obicei s-a păstrat de sute de ani şi tinerii sunt interesaţi să ducă tradiţia mai departe. 23 iunie este ziua în care tinerii şi nu numai pornesc în alaiuri spre dealuri, pe câmpii, la capăt de drum făcând focuri. Localnicii prăvălesc peste dealurile de la marginea satului cauciucuri aprinse, rotocoale de foc, obiceiul numindu-se „noaptea focurilor” sau „făcliile de Sânziene”. Semnul soarelui, după cum ne-au povestit tinerii care au participat în acest an la „noaptea focurilor”, apare în mişcările de rotaţie a făcliilor, în roţile de cauciuc cu care se aprind şi se întreţin focurile, semnificând purificare şi protecţie.
„Spectacolul este magnific, cerul este înstelat, se sare peste foc şi dacă priveşti cu atenţie flăcările parcă ai vedea siluete dansând. Culmea este că deşi asişti până în zori, a doua zi nu simţi oboseală. Nu am avut până în acest an ocazia să sărbătoresc această zi, deşi sunt 15 ani de când profesez în această localitate. Am vrut să asiste în special fetele mele, tinerii din comună, să vadă că încă se păstrează acest obicei strămoşesc. Mă bucur că există oameni încă legaţi de trecut, de tradiţie, pasionaţi de lucrurile de taină, care încearcă să readucă magia şi sacrul în viaţa noastră. Nu trebuie să uităm să râdem şi să ne veselim româneşte”, a completat Lidia-Loredana Seserman.