Evreii suceveni au început sărbătoarea Paștelui (Pesah), în seara de 3 aprilie, la apus, cu primul Seder și o vor încheia în data de 11 aprilie, tot la apus, cu o rugăciune de pomenire a membrilor familiei și prietenilor decedați. Pentru evrei, Pesah simbolizează eliberarea din sclavia din Egipt și marchează Exodul. Cuvântul semnifică salvare, scăpare; Dumnezeu a avut grijă să îi scape pe prim-născuții evrei de plaga abătută asupra egiptenilor și i-a eliberat din sclavie.
Ca în fiecare an, cei mai mulți evrei suceveni au venit la sediul Comunității Evreilor pentru a lua masa de Seder împreună. Președintele Comunității, prof. Sorin Golda, a vorbit despre semnificația acestei sărbători ”a sufletului evreiesc”, iar rugăciunile au fost spuse de oficiantul religios Daniel Blumenfeld. ”De Seder, în fiecare generație, orice om este obligat să se vadă pe sine însuși ca și cum ar fi ieșit el însuși din Egipt”, a spus președintele Golda reamintind că Sederul este unul dintre ritualurile cele mai respectate și mai pline de simboluri pentru evrei.
Astfel, pe masă trebuie să fie în fața fiecăruia un platou cu cinci feluri de mâncare, fiecare cu semnificația sa: budincă din mere, scorțișoară, vin și nuci, care simbolizează mortarul folosit de evrei la fabricarea cărămizilor cu care au construit orașe pentru faraonul egiptean; pătrunjel sau țelină stropită cu apă cu sare, semn al lacrimilor evreilor sclavi; un ou fiert, care se taie pe jumătate și reprezintă răsăritul soarelui, venirea primăverii și fertilitatea; o bucată de carne de miel prăjită cu os – semnul mielului sacrificat și simbolul puterii divine, al brațului lui Dumnezeu care i-a scos pe evrei din Egipt. Al cincilea fel este un sos de hrean care simbolizează amarul vieții în sclavie. Pe masă se pune de la început un pahar cu vin pentru profetul Elija, iar în timpul Sederului se ține ușa deschisă pentru ca profetul să poată intra.
Simboluri ale ritualului Paștelui evreiesc
Pe masa de Seder se mai găsesc încă patru pahare cu vin care simbolizează cele patru stagii ale eliberării evreilor – eliberare, exod, izbăvire și triumf, iar pe un șervet special țesut, folosit numai de Paște, se pune azimă – pâine din aluat nedospit. La începutul cinei ceremoniale se rupe o jumătate de azimă (afikoman), care se păstrează până la sfârșitul mesei, când se împarte câte o bucățică fiecărui participant. Este obiceiul să se permită copiilor să fure afikomanul, fără de care nu se poate încheia Sederul. Copiii îl redau contra anumitor promisiuni, dar principalul rol al acestui obicei este de a-i menține pe cei mici treji până la sfârșitul Sederului.
După ce fiecare membru al comunității gustă din felurile de mâncare de pe platoul de Seder, din vin și azimă, se mănâncă supă de pasăre, carne prăjită (de miel sau pasăre), compot de fructe și prăjituri din aluat nedospit.
În timpul mesei, toți participanții trebuie să se simtă confortabil, să mănânce așezați pe scaune cu spătar și pernuțe, obicei datorat tot marcării eliberării din sclavie.
Pregătirile pentru Paștele evreiesc presupun de asemenea un ritual aparte. Înainte de începerea primului Seder, casa evreului trebuie să fie foarte curată, trebuie spălate ferestrele, ușile, podelele, se curăță în spatele dulapurilor și în toate cotloanele. În casă nu este voie să rămână nici un fel de mâncare din aluat dospit (hameț). Toate produsele se dau la vecinii care nu sărbătoresc, se mănâncă înainte de începerea sărbătorii sau se vând în mod simbolic unui neevreu, chiar dacă rămân în casă. Vânzarea este pur formală, rabinul fiind de obicei împuternicit să perfecteze acest aranjament pentru toată comunitatea. Produsele fermentate care au rămas în casă fără să fie incluse în această vânzare nu mai pot fi consumate nici după Pesah. Efectuarea controlului de hameț se face în seara dinaintea Sederului.
După terminarea curățeniei generale se verifică dacă nu a rămas hameț în casă. Se obișnuiește să se ascundă de cu zi zece pachețele cu firimituri de pâine în diferite locuri în casă și este obligatoriu de găsit toate pachețelele.
Controlul în sine se face la lumina unei lumânări de ceară. Se controlează toate colțurile și locurile unde de obicei se găsește hameț. Se folosește o pană pentru a mătura firimiturile găsite. Ele se pun într-o pungă la un loc vizibil. În timpul controlului se obișnuiește să se spună: ”Tot hamețul care este în proprietatea mea și nu am reușit să-l descopăr și să-l văd nu are nici o valoare pentru mine și este în proprietatea altora”. Pentru cei care au vândut, imediat după terminarea sărbătorii rabinul are grijă ca hamețul să fie răscumpărat de la neevreul care l-a cumpărat.
Prescripția vine de la ideea că, la ieșirea evreilor din Egipt, aceștia nu au mai avut timp să lase aluatul să dospească, fiind nevoiți să-l coacă așa cum era, rezultatul fiind bucățile de azimă. Azima este pâinea sărăciei, care amintește robia din Egipt.
Interdicții și libertăți
Timpul de preparare a azimei este de doar 18 minute, pentru a nu permite dospirea aluatului din făină și apă. A consuma hameț (pâine dospită și produse dospite din cereale) pe durata celor opt zile de Pesah arată trufie și lipsă de respect față de ceilalți.
Președintele Golda și Daniel Blumenfeld au dat răspunsuri și la întrebarea tradițională, adresată uzual de copilul cel mai mic prezent: ”De ce este deosebită această seară de toate celelalte seri?” Semnificația adresării de întrebări la Seder este că fiecare om trebuie să învețe de la curiozitatea copiilor, să aibă mereu întrebări și să caute răspunsuri.
De exemplu: „Cine este un om înțelept?”. „Acela care învață de la toată lumea și cel care vede viitorul”. „Cine este bogat?”. „Acela care este mulțumit cu ceea ce are”. „Cine este o persoană puternică?”. „Acela care se controlează pe sine însuși”.
La Seder, azima se rupe nu pentru momentul imediat, ci pentru mai târziu, pentru că adevărata libertate este o experiență pe termen lung. Interdicția de a mânca timp de opt zile aluat dospit îl învață pe evreu că nu orice este consumabil, nu orice este permis. Iar atunci când un lucru este permis, trebuie să înțeleagă exact ce înseamnă el pentru că libertatea este puterea de a spune: „Aleg să nu beneficiez de acest lucru”.
De la azimă, pâinea coaptă rapid, în exact 18 minute, lecția pe care o învață evreul este că trebuie să nu piardă clipa. Întârzierea, chiar și cu o secundă, înseamnă diferența dintre a câștiga și a pierde. De ce 18 minute? Pentru că numărul 18 este legat în ebraică de cuvântul „hai”, care înseamnă „viață”. Viață în sensul de viață trăită pentru că Talmudul spune ca prima întrebare atunci când un om ajunge în Ceruri este: „Te-ai bucurat de toate lucrurile permise din lume?” În seara de Seder, sensul mesei festive este de a înțelege că libertatea adevărată este abilitatea de a sfinți viața, nu de a fugi de ea.
