Magistrații Judecătoriei Suceava au dat zilele trecute sentința în cazul bătrânului în vârstă de 90 de ani, pe care acum doi ani l-am găsit într-un azil de la Valea Putnei (comuna Pojorâta), povestind cum a fost bătut de propriul său fiu. Cearta dintre cei doi pornise de la faptul că nonagenarul ceruse să fie lăsat să locuiască într-una din camerele casei sale, de unde a fost scos și trimis să-și petreacă restul zilelor într-o magazie.
L-au gonit din propria casă chiar și împotriva unei decizii judecătorești
În 2011, bătrânul, veteran de război și fost maistru tehnician construcții căi ferate, s-a adresat Judecătoriei Suceava, cerând să fie lăsat să locuiască în una dintre cele trei camerele ale gospodăriei din cartierul Burdujeni, casă ridicată de el și soția sa (decedată din 1998), cerere admisă de judecători și rămasă definitivă și irevocabilă.
Cazul a ajuns și în atenția poliției și a procurorilor, după ce, potrivit autorităților, fiul bătrânului, Corneliu Harasim (55 de ani), și soția acestuia din urmă „nu au respectat hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și nu i-au permis părții vătămate să folosească acea cameră”.
În aprilie 2012, conflictul a degenerat, iar fiul bătrânului l-a amenințat pe acesta cu un topor.
În iunie 2012, executorul judecătoresc Radu Stărica a pus în executare sentința civilă și le-a pus în vedere lui Corneliu și Casandrei Harasim să-l lase pe bătrân să locuiască în acea casă, atrăgându-le atenția asupra consecințelor penale ale nerespectării sentinței civile menționate.
După ce a plecat executorul, arată procurorii, cei doi soți l-au evacuat din nou pe bătrân, gonindu-l din nou în magazia în care a trăit în ultimii ani.
Procurorii: bătut de propriul fiu, bătrânul a avut nevoie de peste 100 de zile de îngrijiri medicale
Conflictul dintre cele două părți a degenerat și, pe data de 25 iulie 2012, între tată și fiu a avut loc un alt episod violent.
Procurorii susțin că fiul octogenarului l-a lovit pe acesta din urmă cu pumnii în zona pieptului, bătrânul dezechilibrându-se și, în cădere, lovindu-se de un trotuar și suferind o fractură de col femural.
Constantin Harasim a fost internat în spital și, potrivit medicilor legiști, a avut nevoie de 100-120 de zile de îngrijiri medicale.
Din spital, octogenarul a fost luat de o nepoată de-a sa și dus la azilul de bătrâni din Valea Putnei, unde l-am găsit noi în august 2013.
În vara acelui an, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava au dispus trimiterea în judecată a fiului și a nurorii bătrânului, pentru săvârșirea infracțiunilor de nerespectarea hotărârilor judecătorești, amenințare și vătămare corporală gravă (în cazul lui Corneliu Harasim) și nerespectarea hotărârilor judecătorești (față de Casandra Harasim).
Pomelnicul unui bătrân care a găsit puterea să ierte
Când l-am întâlnit în august 2013, la azilul de la Valea Putnei, Constantin Harasim spera să mai vadă măcar o dată „căsuța mea”.
„Am trăit o viață grea. Am chinuit mult și tot ce am muncit a fost pentru căsuța mea…”, își începea bătrânul povestea.
Ne-a spus cum, după ce soția i-a murit, casa a fost împărțită cu fiul său, Corneliu Harasim, iar după ce acesta din urmă s-a căsătorit, a venit cu tot cu soție și copiii acesteia dintr-o relație anterioară în imobilul din Burdujeni.
După o vreme, mărturisea bătrânul, l-au mutat într-o anexă a locuinței și de atunci au început problemele.
Se deplasa cu greutate, cu un cadru metalic, și era aproape surd.
Cu toate greutățile – ce ne-a impresionat la bătrânul neputincios din fața noastră – Constantin Harasim ne mărturisea că și-a iertat fiul.
Ne-a arătat atunci o bucată de hârtie pe care scria mare, de mână: „POMELNIC”.
„Eu, Constantin, – citea cu greu bătrânul – mă rog pentru fiul și nora mea, pentru marele răutăți purtate în inima și în sufletul lor pornite asupra mea, chiar de moarte, făcându-mi mie mari dureri și suferințe, pentru a pune stăpânire forțată pe toate bunurile mele. Mă rog să li se ierte toate răutățile și păcatele făcute asupra mea”.
L-am lăsat așa cum l-am găsit, privind în gol pe geamul de la camera sa.
Disperat, ne ruga să-l ajutăm să se întoarcă acasă.
Pomelnicul de care aminteam avea la final cea mai arzătoare dorință a bătrânului: „Eu, Constantin, rog a mi se da însănătoșire, sănătate, putere, pentru a putea merge pe picioarele mele la căsuța mea, din care cu mari dureri și lacrimi am plecat din ea”.
Pedeapsa cu închisoarea, suspendată condiționat. Termen de încercare pe patru ani
În urmă cu câteva zile, instanța de fond, Judecătoria Suceava, a dat verdictul. Nora bătrânului a scăpat, judecătorul de caz considerând procesul încetat față de aceasta (acuzată de nerespectarea hotărârilor judecătorești), pentru că partea vătămată (Constantin Harasim) nu a făcut plângere prealabilă. Nonagenarul nu s-a constituit nici parte civilă, adică nu a cerut despăgubiri de la inculpați.
În schimb, fiul bătrânului a fost condamnat la patru luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, cinci luni pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești și doi ani de închisoare pentru vătămare corporală gravă. Judecătorul a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de patru ani, reprezentând un termen de încercare, termen în care, la o nouă eventuală încălcare a legii, Corneliu Harasim a fost avertizat că va ajunge după gratii.
De asemenea, fiul lui Constantin Harasim a fost obligat să plătească aproape 1.450 de lei Spitalului Județean, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale tatălui său, dar și suma de 1.000 de lei – cheltuieli de judecată.
Totodată, instanța de fond a decis restabilirea situației anterioare, în sensul respectării de către inculpat a sentinței din 2011, prin care alți judecători au decis ca tatăl său să locuiască într-una din camerele casei din Burdujeni.
Sentința nu este definitivă, putând fi atacată cu apel.
Bătrânul s-a întors la „căsuța” lui
După aproape doi ani petrecuți la azil, în a doua jumătate a anului trecut, ne-au mărturisit rude de-ale lui Constantin Harasim, bătrânul s-a întors la „căsuța” lui.
Și-a dorit foarte mult să-și mai vadă o dată casa în care a trăit o viață, înainte de a închide ochii, iar o nepoată i-a îndeplinit visul.
Când a ajuns la casa din Burdujeni, nu a mai vrut să plece, iar din ceea ce mai știu rudele sale, altele decât cele amintite în acest articol, nu au mai auzit să mai fie neînțelegeri între bătrân și fiul său.
