„Crima” pusă în scenă de englezi, la Festivalul Internaţional al Şcolilor de Teatru Suceava, i-a amuţit pe spectatori

Sucevenii care au ales să-şi petreacă o oră, duminică seara, alături de englezii de la Universitatea de Arte Central Saint Martins şi Centrul de Teatru Londra au avut parte de o experienţă inedită oferită de cel de-al doilea spectacol al Festivalului Internaţional al Şcolilor de Teatru Suceava. Piesa „Crimă”, în regia lui Nico Vaccari, în coproducţie cu Bezna Theatre London, s-a jucat cu spectatorii pe scenă, alături de actori. Plasat inconfortabil pe scaune incomode, cu ecranul de subtitrare la peste 6 metri deasupra scenei, publicul n-a fost invitat să se bucure de un spectacol lejer, ci să-şi pună întrebări, să gândească şi să caute răspunsuri mult timp după ce reprezentaţia se va fi încheiat.

„În seara asta se va comite o crimă”, a fost avertismentul scris cu majuscule negre pe o folie mare cu rol de cortină, iar piesa a început cu un personaj elegant în costum negru, cu cămaşă, cravată şi ochelari, care expune una din teoriile economistului american Milton Friedman cu privire la economia de piaţă și la minimalizarea rolului statului în coordonarea economiei, în ideea că, acolo unde capitalismul înflorește, oamenii trăiesc mai mult și mai bine. Jovial, teoreticianul declamă că, în acelaşi timp, economia de piață liberă reformată nu a promis eradicarea crimei. „Nu avem nici o responsabilitate pentru maniaci, psihopaţii şi criminalii de pe străzi", curge discursul, care mai menţionează că „este adevărat că a crescut numărul de omucideri, dar avem cea mai mare creştere economică”.

Scena acţiunii este undeva în Rusia, în primii ani după 1990. Personajele sunt Studentul sărac şi Cămătăreasa, în conflictul dostoievskian din „Crimă şi pedeapsă”, Mama, Tata, Copilul şi Consumatorul de prostituţie infantilă, într-o distribuţie în exclusivitate masculină. Definirea se face prin costumaţie şi peruci.

Proiecţia din mintea spectatorului, incomparabil mai dură decât imaginea de pe scenă

Imaginile proiectate brutal în mintea spectatorului se suprapun peste orice cartier sărac, din orice colţ al lumii: Studentul merge la Cămătăreasa rapace cu un ceas vechi de argint şi obţine 1,50 de ruble, după ce-i mai dă acesteia suplimentar şi pantofii din picioare; Tata rămâne şomer, împrumută bani pentru mâncare, nu-i poate restitui, iar creditorii o violează pe Mama, sub ochii Copilului. Tata se sinucide aruncându-se înaintea unui camion, Mama se apucă de băut şi devine alcoolică şi depresivă. Împinsă de foame, îi dă Copilului să bea vodcă şi îl împinge pe drumul prostituţiei infantile, vânzându-l pentru o porţie de mâncare.

Momentul violului Copilului a încremenit spectatorii într-o linişte de mormânt. Construită sec, cu Consumatorul atingând capul Copilului cu un deget înfăşurat în prezervativ şi cu un rânjet de satisfacţie pe chip, această scenă a fost cea mai apăsătoare, cea mai dură din tot spectacolul. Şi asta nu prin imagine, ci prin forţa sugestiei, că exact la acel moment, mii, poate zeci de mii de mame de pe mapamond îşi vând copilul pentru o pungă de mâncare şi o sticlă de alcool. În liniştea aproape palpabilă am văzut spectatori acoperindu-şi ochii pentru a alunga nu imaginea de pe scenă, ci interpretarea ei. După minute bune, o sonerie de ceas a marcat anunţul sec „Copilul a fost violat”.

Uciderea Cămătăresei de către Student a fost continuarea firească a prostituţiei infantile, o crimă la care vinovăţia este colectivă, a tuturor celor care au asistat la degradarea petrecută gradual şi nu au intervenit.

Un spectacol fără „mulţumesc” şi fără plecăciuni pentru public

Repetarea identică a scenei de început întăreşte ideea că teoriile economice vândute de sistem sunt aceleaşi, doar victimele se schimbă, mereu şi mereu altele. Iar vina pentru decăderea lor este a societăţii al cărei exponent este publicul din sală.

Pentru acest eşantion dintr-o lume care nu dă nici o şansă celor care nu se pot menţine în cursa succesului, personajele din „Crimă” nu s-au întors să facă plecăciunea uzuală de final de spectacol, lăsând un sentiment oarecum enervant că nu au avut pentru ce spune "mulțumesc". A fost un spectacol neiertător, o piesă după care te simţi izbit de pereţi pentru a te trezi şi a lua atitudine.

Astăzi, Festivalul Internaţional al Şcolilor de Teatru ne oferă două spectacole, „Electra” după Sofocle, de la ora 18.00, la USV, în interpretarea studenţilor de la Universitatea „Babeş-Bolyai”, şi „Clasa noastră”, de Tadeusz Slobodzianek, în interpretarea studenţilor Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București. Din cauza avertizării de ploaie, piesa „Clasa noastră” nu se va mai juca la Cetatea de Scaun, ci la Casa de Cultură Suceava, începând cu ora 20.00.