Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Explozia de pe piaţa telefoniei mobile a pus într-un con de umbră tradiţionalul telefon fix. Acest recul a afectat şi telefoanele publice fixe, care de ani buni s-au transformat în obiecte decorative pe străzile municipiului Suceava.
Practic, în orice casă există acum un telefon mobil, iar nu în puţine situaţii o persoană este proprietara a două sau mai multe telefoane mobile.
Este de înţeles în aceste condiţii de ce nimeni nu se mai omoară să-şi instaleze un telefon fix, iar cei de la Romtelecom s-au orientat şi ei spre piaţa de telefonie mobilă.
În această goană după nou, cei de la Romtelecom „au uitat” cu desăvârşire de unele bunuri care le aparţin şi care acum arată ca un soi de cuşti inutile şi inestetice.
Este vorba de cabinele de telefonie fixă amplasate în tot oraşul, cabine care au fost devalizate efectiv în multe situaţii şi care arată ca nişte strigoi.
În unele cazuri cablurile de la receptor au fost rupte, geamurile cabinelor s-au transformat în mii de cioburi, alte geamuri au dispărut fără urmă, fără a mai vorbi de inscripţiile cu vopsea sau afişele lipite pentru a anunţa tot soiul de evenimente.
Cam aceasta este imaginea acestor puncte de telefonie publică, o imagine care nu face deloc cinste unui oraş. Responsabilitatea pentru refacerea acestor cabine şi telefoane aparţine proprietarului, în speţă Romtelecom, dar după cum se poate vedea cu ochiul liber nici un oficial al acestei societăţi, la care statul român încă deţine 54% din acţiuni, nu a catadicsit să mişte vreun deget.
O parte din vină revine şi administraţiei locale, care poate impune proprietarului să se îngrijească de bunurile pe care le deţine, în caz contrar putând fi luate măsuri de sancţionare.
· Puşcăriaşii, clienţii telefoanelor publice
Deşi poate părea paradoxal, pentru acest tip de telefoane publice numărul cartelelor care se vând este destul de mare. Angajaţii Romtelecom Suceava spun că principalii clienţi sunt rudele celor aflaţi în puşcărie sau în arest preventiv şi care, în mod normal, pot suna doar de pe telefonul fix din instituţie şi doar în anumite situaţii. „Se vând şi câte 20-30 de cartele odată. Cei care le cumpără spun că sunt pentru cei din puşcării. În rest, dacă vindem câte o cartelă este mare lucru”, a mărturisit una dintre angajatele Romtelecom Suceava.
Pe lângă faptul că sunt depăşite numeric şi practic de telefoanele mobile, cartelele pentru telefoanele publice din reţeaua Romtelecom dau alte bătăi de cap utilizatorilor.
Astfel, aceştia trebuie să tasteze mai întâi un număr, apoi trebuie să răzuiască un cod pe care să-l introducă în telefon şi abia apoi pot forma numărul dorit. Practic, sunt trei operaţiuni care trebuie repetate pentru fiecare cartelă în parte.
Iar o cartelă costă 3 euro, adică 13,4 lei la cursul actual, iar tarifele percepute diferă în funcţie de intervalul orar şi ziua când este folosită. Astfel, un minut în orele de vârf, ceea ce înseamnă de luni până vineri, între orele 8.00-18.00, de la un telefon public către reţelele de telefonie mobilă costă 0,177 euro. Acelaşi tarif este perceput şi în afara orelor de vârf, între orele 18.00-8.00 ale fiecărei zile din săptămână, plus zilele de sâmbătă şi duminică şi sărbătorile legale, tarif care include şi TVA-ul.
Singura diferenţiere a tarifului în funcţie de ora de vârf este pentru convorbirile intrajudeţene în reţeaua Romtelecom, şi care este de 0,038 euro, inclusiv TVA, în perioadele de maximă audienţă, respectiv 0,016 euro, inclusiv TVA, pentru zilele de sâmbătă şi duminică şi pe timp de noapte.
„Trebuie considerat mobilier urban şi întreţinut ca atare”
Conferenţiar doctor inginer Eugen Coca, de la Facultatea de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, este de părere că telefoanele publice sunt utile, mai ales în anumite condiţii critice, iar proprietarul trebuie să le menţină în stare de funcţiune pentru a putea fi utilizate în caz de necesitate.
„Acum câteva săptămâni a existat o problemă de alimentare cu energie electrică. Dacă o astfel de situaţie se prelungeşte mai mult, iar telefoanele mobile nu pot fi utilizate, acest tip de telefoane publice permit apelarea serviciului de urgenţă 112. Nu ştiu dacă proprietarul îşi permite din punct de vedere economic să întreţină aceste telefoane, dar ar trebui obligat să o facă pentru că vorbim despre un serviciu public”, a opinat Eugen Coca.
Acesta a dat ca exemplu ceea ce se petrece în unele state civilizate, cum ar fi Anglia sau SUA, unde telefonia publică există în continuare, în ciuda „dominaţiei” telefoanelor mobile.
„Cred că ar trebui să urmăm şi noi acest exemplu, iar cabinele de telefonie publică trebuie considerate mobilier urban şi întreţinute ca atare”, a concluzionat Eugen Coca.
