Fălticeneanca Sofia Ionescu-Ogrezeanu a murit, la 88 de ani

Prima femeie neurochirurg din lume, Sofia Ionescu-Ogrezeanu, a părăsit această lume, la aproape 88 de ani de viață, în seara zilei de vineri, 21 martie.
Medic primar neurochirurg, membru emerit al Academiei de Științe Medicale, Cetățean de Onoare al municipiului Fălticeni, Sofia Ogrezeanu s-a născut la Fălticeni, pe 25 aprilie 1920.
Tatăl ei, Constantin Ogrezeanu, a fost casier la BNR Fălticeni. Mama, Maria Ogrezeanu, a fost casnică. Sofia, căreia i s-a mai zis și Gherghina, a urmat școala primară în orașul natal, la învățătoarea Spiridonescu, după care a făcut primele șase clase la Liceul de Fete Fălticeni și ultimele două la Școala Centrală de Fete „Marica Brâncoveanu” din București, unde a luat bacalaureatul în 1939.
A lucrat alături de Dimitrie Bagdasar În toamna aceluiași an intră la Facultatea de Medicină Umană din București, pe care o termină în 1945. În timpul facultății execută un prim stagiu de practică la oftalmologie. Al doilea stagiu îl face în 1943, în calitate de medic de circă rurală în comuna Baia, o localitate de lângă Fălticeni.
La Baia îl cunoaște pe prințul Cantacuzino-Pașcanu, care locuia, la respectabila vârstă de 80 de ani, într-un palat din centrul comunei. Îl cunoaște și pe fiul preotului din sat, între ei înfiripându-se o frumoasă idilă, curmată însă brutal de anii războiului.
La 15 octombrie 1943 este repartizată ca internă la Serviciul de neurochirurgie al Spitalului nr. 9 București, unde i se ivește fericitul privilegiu de a lucra alături de o mare personalitate a medicinii românești, Dimitrie Bagdasar, căruia îi va purta toată viața cel mai adânc respect și o mare gratitudine. De la el a deprins marea pasiune pentru regina artelor chirurgicale, neurologia, cum a fost numită de celebrul medic englez Grafton Lowe.
„O operație mi-a decis viața…” Anul 1944, deși anul cumplitelor dezastre provocate de război, a însemnat totuși un moment decisiv în cariera Sofiei Ionescu. Se întâmpla ca, în urma frecventelor bombardamente asupra Bucureștilor, să fie aduși, în același timp, prea mulți răniți în raport cu numărul mic de medici care trebuia să le salveze viața.
În acest context, un copil rănit, pentru care intervenția chirurgicală era de maximă urgență, a fost adus într-un moment în care nici un medic nu era disponibil. Spre surprinderea tuturor, în special a doctorului Bagdasar, tânăra studentă s-a oferit să-l opereze, intervenție care s-a dovedit salvatoare.
„Această operație – va mărturisi Sofia Ionescu – mi-a decis viața pentru 47 de ani înainte, cât am stat în neurochirurgie, și mi-a adus-o la 180 de grade față de ceea ce îmi propusesem eu, o viață liniștită de medic internist în orașul meu natal, Fălticeni”.
În echipă cu doctorul Constantin Arseni În 1945 își susține doctoratul în medicină și chirurgie. În același an se căsătorește cu doctorul Ionel Ionescu, secundar neurochirurg, cu care a avut doi copii, Constantin (n. 26 februarie 1946) și Ioana (n. 27 iulie 1953). În 1946 participă la concursul de secundariat, în 1954 este încadrată medic primar la Clinica Spitalului „Dr. Gh. Marinescu”, iar în 1976 obține gradul de medic primar neurochirurg II.
În recomandarea dată de conducerea spitalului, se menționa că dr. Sofia Ionescu a contribuit la instruirea noilor medici, lăsând amprenta profesională asupra fiecăruia: rapiditatea, găsirea tehnicii celei mai bune, potrivită fiecărui caz. A lucrat în echipă, ani întregi, alături și de dr. Constantin Arseni.
Rodica Simionescu evocă numeroase momente din viața de neurochirurg a Sofiei Ionescu, toate la un loc oferindu-ne un profil moral și profesional complet, de personalitate distinsă, cunoscută în întreaga lume pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul neurochirurgiei, în special pentru operațiile pe măduva spinării și creier, și pentru lucrările sale științifice apărute în Acta chirurgica Belgica, Journal de chirurgie, Neurologia, Psihiatria, Neurologia, Neurochirurgia, Revue Roumaine d’ Endocrinologie.
Membru Emerit al Academiei de Științe Medicale Numărul articolelor și comunicărilor prezentate în țară și în străinătate se ridică la aproape 120.
Pentru meritele deosebite dovedite încă din anii studenției, Sofia Ionescu (uneori a semnat și Sofia Ionescu-Ogrezeanu) a fost răsplătită cu Semnul de Distincție al Crucii Roșii (1943), cu insigna „Evidențiată în Munca Medico-Sanitară (1957), cu medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei” (1964), cu medalia „25 de ani de la Proclamarea Republicii” (1972).
În 1996 primește Diploma de Onoare ANFDUR pentru merite de excepție, Premiul „Elisa Leonida Zamfirescu” și Diploma de Onoare a Confederației Naționale a Femeilor din România. Tot în acel an, 1996, devine membru al Societății Române de Istoria Medicinii, iar în 29 martie 1997, Membru Emerit al Academiei de Științe Medicale.