Dan Ciprian Sfichi, poliţistul care a lepădat cămaşa morţii după ce a fost lovit cu sabia în cap: „Cu siguranţă voi reveni în poliţie”

Poliţistul Dan Ciprian Sfichi, agentul de la Serviciul de Acţiuni Speciale care a văzut la propriu moartea cu ochii după ce a fost lovit cu o sabie în cap, în timpul unei percheziţii desfăşurate pe 5 decembrie 2017, a revenit de câteva zile acasă, după mai bine de şase luni de spitalizare şi de şedinţe de recuperare. Se află la Horodnic, la locuinţa părinţilor săi, oamenii care i-au fost alături 100% în lunile de suferinţă care nu sunt încă de domeniul trecutului.

Dan Ciprian Sfichi a acceptat pentru prima dată să stea de vorbă cu un ziarist, iar eu am fost cel care a avut această onoare. Am întâlnit un om foarte puternic, conştient de încercarea prin care a trecut, realist, dar şi foarte optimist în acelaşi timp.

Poliţistul în vârstă de 35 de ani şi-a revenit spectaculos, deşi a avut capul despicat la propriu, însă deocamdată se deplasează cu ajutorul unui baston. Asta pentru că nu-şi poate folosi încă normal piciorul stâng, şi nici mâna stângă, cea cu care şi-a apărat capul de sabie şi cu care a atenuat probabil decisiv forţa extremă a loviturii cu arma albă folosită de atacatorul său, Alexandru Huţuleac.

Poliţist la SAS: „Este o muncă grea, intrăm în contact doar cu ce e mai rău”

Dan Ciprian Sfichi, care este tată a două fetiţe, una în vârstă de 4 şi una de 6 ani, va mai sta acasă doar câteva zile, pentru că trebuie să continue şedinţele de recuperare la o clinică din Târgu Mureş.

Am profitat de această ocazie şi am stat câteva zeci de minute de vorbă cu el.

Lucrează în poliţie din 2005, iar după doi ani petrecuţi la Poliţia Vicovu de Sus şi-a dorit altceva. Aşa a ajuns în 2007 la structura de intervenţie în forţă a poliţiei – Serviciul de Acţiuni Speciale (SAS), „mascaţii”, cum sunt cunoscuţi aceştia.  

Poliţiştii de la Serviciul de Acţiuni Speciale sunt cei mai buni dintre cei mai buni la capitolul forţă fizică şi pregătire tactică, iar pentru a ajunge acolo este nevoie de teste şi de examene.

„Mi-am dorit să lucrez la SAS, acesta a fost visul meu şi după ce am dat examene şi teste am reuşit. Nu îmi pare rău de pasul făcut”, îşi începe povestea Dan Ciprian Sfichi.

„Este o muncă grea, intrăm în contact doar cu ce e mai rău, intervenim la scandalurile de proporţii, facem percheziţii la locuinţele celor mai periculoşi indivizi, asta este meseria, trebuie să fii tot timpul pregătit, să lucrezi perfect în echipă”, ne explică poliţistul. Observ cu bucurie că este foarte coerent, vorbeşte fluent şi nu are gesturi de om aflat în suferinţă psihică. Cel puţin din acest punct de vedere este 100% sănătos.

A sărit în apă după un violator şi a avut mâna ruptă după o percheziţie

Dan Ciprian Sfichi este cel care, în 2010, a sărit în apa râului Moldova după Nicolae Florentin Muscă, obsedatul sexual din Măzănăeşti care violase mai multe femei, iar pe două le omorâse. În ziua respectivă violatorul fusese încercuit, iar Muscă, în disperare de cauză, a sărit în apa Moldovei deşi nu ştia să înoate.

„A fost foarte greu, el s-a zbătut, era disperat şi risca să mă înece şi pe mine. Am avut ceva noroc şi putere, fiind ajutat şi de colegii de pe mal. Ţin minte că după ce l-am scos pe mal individul mi-a mulţumit că i-am salvat viaţa”, îşi aminteşte poliţistul.  

La o altă intervenţie, în timp ce forţa o uşă, acelaşi Dan Ciprian Sfichi şi-a fracturat un braţ.

Pentru meritele sale în cadrul mai multor acţiuni, Dan Ciprian Sfichi a primit de mai multe ori salariu de excelenţă.

Ziua neagră care i-a schimbat cursul vieţii

A urmat apoi nenorocirea din 5 decembrie 2017.

Pe scurt, pentru că subiectul a făcut obiectul a sute de articole de presă, procurorii DIICOT au dispus în acea zi percheziţii la locuinţele mai multor suspecţi de trafic de droguri din Rădăuţi, care erau deja cercetaţi într-un dosar similar.

Una din percheziţii a fost la locuinţa lui Alexandru Huţuleac, considerat unul dintre capii grupării. În timp ce poliţiştii băteau în uşă, acesta a coborât în holul locuinţei. Poliţiştii au făcut somaţiile legale şi, cum suspectul nu a deschis, au forţat uşa.

Echipa care a acţionat la locuinţa lui Huţuleac a fost formată în total din opt poliţişti, iar trei au pătruns primii în interior. Poliţiştii au forţat uşa cu un dispozitiv tip berbece. Imediat ce au pătruns în holul neiluminat, Huţuleac a lovit cu sabia de sus în jos, direct în capul poliţistului aflat în mijloc.

Procurorii au reţinut în rechizitoriu intenţia de a ucide, după modul în care s-a poziţionat Alexandru Huţuleac în holul neiluminat, modul în care a lovit, cu putere, în plan vertical, cu sabia ascuţită.

Arma atacului este o sabie tip Katana, numită şi sabie de samurai sau japoneză, cu o formă curbată a tăişului, cu o lungime totală de peste 100 de cm, respectiv o lamă ce prezintă o uşoară arcuire pe verticală, cu o lungime de peste 72 de centimetri.

„Despre el nu am ce să zic prea multe, doar că fiecare trebuie să plătească pentru ce a făcut”

Dan Ciprian Sfichi nu poate vorbi prea multe despre ce s-a întâmplat atunci, însă subliniază forţa atacului. El a reuşit să ridice braţul şi să-şi apere capul, însă chiar şi aşa leziunea suferită la cap a fost înfiorătoare. Tăietura provocată este de la baza frunţii şi până la partea superioară a craniului. Lama sabiei a pătruns adânc în cap, însă din fericire nu suficient cât să-l omoare.

Îl întrebăm ce sentimente îl încearcă faţă de atacator.   
„Despre el nu am ce să zic prea multe, doar că fiecare trebuie să plătească pentru ce a făcut”, a răspuns Sfichi.

Crede că pregătirea fizică şi credinţa în Dumnezeu l-au ajutat cel mai mult 

Dan Ciprian Sfichi a făcut foarte mult sport în ultimii ani şi este instructor de fitness atestat. Crede că pregătirea fizică foarte bună, sănătatea perfectă şi credinţa în Dumnezeu l-au ajutat cel mai mult.

„Foarte mult a contat şi că mulţi oameni, prieteni, dar şi persoane care nu mă cunosc personal s-au rugat pentru mine. Am de transmis foarte multe mulţumiri, am simţit foarte multe persoane lângă mine în această perioadă”, mărturiseşte Dan Ciprian Sfichi.

Zile cumplite pentru părinţi, când medicii nu le dădeau motive să spere

De departe, cel mai aproape i-au fost părinţii, Traian şi Aurelia Sfichi, care i-au stat alături mai tot timpul prin spitale. 

Tatăl său a fost şi el poliţist, la fel şi fratele său mai mare este tot poliţist. 

Pentru părinţii săi, zilele de după atac au fost cumplite. Îşi aduc aminte cum personalul medical le-a sugerat, mai mult sau mai puţin voalat, că este posibil să-şi vadă ultima dată fiul în viaţă. Asta în primele zile, care au fost critice, pentru că apoi a urmat ieşirea spectaculoasă din comă, prima strângere de mână, apoi prima privire, apoi primele cuvinte...

Dan Ciprian Sfichi ne povesteşte că a început să înţeleagă ce s-a întâmplat cu el abia după operaţia la care a fost supus la Spitalul de Neurochirurgie Iaşi, la care au participat 12 medici, avea să afle ulterior. Anterior, îşi mai aduce aminte doar de un singur moment, imediat după atac, când era la Spitalul municipal Rădăuţi.

După ce a început să realizeze ce este cu el a urmat o perioadă cumplită. Pe lângă că nu se putea mișca avea dureri de cap groaznice, de care nu a scăpat o bună perioadă de timp. Au urmat alte probleme, o infecție contractată în spital, perioade de suferință greu de suportat. Acum, la mai bine de șase luni de zile, Dan Ciprian Sfichi are puterea să se uite la fotografii care surprind operația complexă la care a fost supus.

Ministrul Carmen Dan s-a implicat personal şi emoţional în cazul Sfichi

Dan Ciprian Sfichi are de transmis mulţumiri personale către zeci de oameni, poate sute. Când a fost nevoie de sânge pentru el, s-au făcut donaţii de peste 1.000 de litri de sânge, în toată ţara.

Pe lângă părinţi, i-au fost alături mulţi oameni din conducerea Ministerului Afacerilor Interne, de la Serviciul de Acţiuni Speciale Iaşi, de la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava.

Ministrul de Interne, Carmen Dan, s-a implicat şi personal în drama poliţistului. 

Dan Ciprian Sfichi şi părinţii acestuia ţin să îi aducă mulţumiri deosebite pentru tot sprijinul acordat, pe linie instituţională, dar şi personală.

„Doamna ministru m-a vizitat de mai multe ori, la spitalele din Iaşi şi Bucureşti, a fost alături de mine şi sufleteşte, de exemplu mi-a adus cadou o icoană la care ţin foarte mult”, povesteşte poliţistul.

El îşi aduce aminte cu lacrimi în ochi şi de momentul în care a fost colindat pe pat de spital, în urma unei iniţiative a unor colegi.

Paşii pe care îi mai are de urmat pentru a-şi îndeplini visul

Îl întrebăm dacă crede că va mai revenit în poliţie. Răspunsul vine ferm: „Sigur voi reveni în poliţie”. Este greu de spus dacă la Serviciul de Acţiuni Speciale sau pe alt post, însă primul pas este să redevină apt pentru munca de poliţie. Pentru asta are nevoie de încă o perioadă destul de lungă de recuperare, care va începe în câteva zile.

Deocamdată se deplasează cu un baston, având probleme la piciorul stâng şi mâna stângă, cea cu care şi-a apărat capul de sabie. Important este însă că progresele au fost vizibile de la lună la lună.

Corpul Naţional al Poliţiştilor i-a angajat avocat

Pe lângă recuperare, poliţistul trebuie să mai treacă şi printr-un proces în care are calitate de parte vătămată. Pentru a nu trece prin „caznele” inerente ale unui proces, acesta a acceptat sprijinul Corpului Naţional al Poliţiştilor.

Comisarul Marius Ciotău, preşedintele Corpului Naţional al Poliţiştilor, organizaţia Suceava, a anunţat că a fost semnat deja contract cu un avocat ales, care îl va reprezenta pe Dan Ciprian Sfichi în instanţă.

„Mesajul pe care vrem să-l transmitem este cel al non-violenţei, prea mulţi poliţişti devin victime ale unor acte de agresiune în timp ce îşi fac serviciul. Violenţa nu ajută pe nimeni şi la nimic, iar cel mai bun este exemplul din acest caz. Un coleg care a fost la un pas de moarte şi trece printr-un adevărat coşmar şi un inculpat care nu a făcut decât să-şi agraveze situaţia juridică”, a declarat Marius Ciotău.