Doru POPOVICI

Dacă aveați cumva dubii sau neliniști cu privire la micșorarea ritmului sau chiar la sistarea navetei lui Șumudică (știți că eu îi zic "Dușumică", un diminutiv de la dușumea, aia pe care calcă toți, dar care rezistă la călcăturămult și bine) pe ruta România Turcia și retur, și iar retur, și iar, și iar... să știți că e vremea să vă repoziționați și să vă liniștiți: naveta continuă, după ce i-au mai dat și ăștia de acum încă un șut, care se adăugă la interminabilalistăde bocanci primiți în dos, astfel că anii lui de antrenorat sunt infinit mai puțini decât numărul cluburilor "antrenate" (adică duse în prăpastie), singurele sezoane întregi, adică începute și încheiate în același loc,fiind în număr de două, ambele în România. Dincolo de incompetențadovedită fără dubiu prin contractele nefinalizate vreodată (în afară de cele două), caracterul domniei sale îl recomandă mai degrabă pentru bâlci, mahala, circ și altele asemenea decât pentru munca serioasă la o echipă. Dacă l-ați auzit / văzut vreodată în vreo emisiune în care să nu fitilească orice nume intrăîn discuție, dar făcându-și lui personal statuie, să-mi spuneți, să o caut și eu pe net, că n-am prins niciuna până acum. Chestia cu adevărat mișto e că mereu găsește câte unul nu neapărat mai prost decât el, ci prost în valoare absolută, atât de prost încât să pună botul la balivernele lui și să-i ofere întocmai și la timp încă un contract. Acum, după șutul de la turci, cică îl caută nu știu care dintre Craiovele alea, la fel de fraiere, pentru, presupun, un contract pe viață!... care însă se va încheia (pariem?) cel mai târziu la finalul campionatului. Contractul, nu viața, pe care chiar i-o doresc cât mai lungă, să avem și noi mereu de cine râde în hohote!