Doru POPOVICI

De tare multă vreme cred că nu s-a mai întâmplat ca toate jucătoarele noastre de tenis să părăsească un turneu de Grand Slam încă din primul tur, lucru care a fost mai uşor de realizat în acest debut de sezon în care pentru turul I al turneului de la Melbourne nu am avut decât 3 reprezentante, alte vreo 3 ratând promovarea prin intermediul turneului de calificare, unde nici una dintreele nu a trecut de adversare de mâna a doua (deci de valoarea lor!). Însă cu adevărat îngrijorător e că nici cele calificate n-au suflat în faţa unor adversare practic... neomologate, absolut necunoscute şi ocupând locuri în clasament până la care îţi este greu să numeri! Comentariile de la posturileTV de profil vorbeau, cade fiecare dată în asemenea situaţii jenante, despre "surpriză de proporţii", "eşec neaşteptat", "înfrângere inexplicabilă", făcându-se că n-au observat că nici în turneele premergătoare, nenumărate, de-a lungul şi de-a latul Australiei, nici măcar una din "neaşteptatele" noastre n-a făcut absolut nimic. De aici, o concluzie de bun-simţ: fără antrenor, sau cu câte un "băiat" din ăştia din ţară, care aşa cum n-au fost jucători mai de Doamne-ajută, tot aşa (nu) sunt şi caantrenori, de unde să apară performanţă? E drept şi că decât cu unul a cărui echipă te droghează, poate că e mai bine fără... În sfârşit, aşa cum se prezintă lucrurile în momentul actual, se pare că ne apropiem în mare grabă de momentul în care şi peste tenisul nostru feminin va trebui să tragem cortină şi să începem să regretăm zilele în care ne supăram când Simona Halep mai şi pierdea. Oricum, pentru tenisul feminin românesc, Grand Slam-ul dintr-un singur tur pare ideal: pleci la fel de odihnită cum te-ai dus, ba şi cu 80.000 de paraîn cont, bani pentru care la turnee d-alea obişnuite ai de muncit şi de câştigat preţ de vreo 4 tururi...