Contează doar jocul, nu punctele

Când i-a dat nefericitul ăla al nostru pasă de gol adversarului, ăla din Belarus s-a pierdut complet și în loc să dea mingea în poartă (chestie care poate că ne-ar fi trezit, dar oricum degeaba!),s-a împiedicat de ea. Nimic surprinzător, nici într-o parte, nici în cealaltă: la ei, evident că neivindu-se nicio ocazie (la unii, într-o întreagă carieră!), atunci când ți-o face cadou unul mai prost decât tine, e logic să nu știi ce ar trebui făcut; la noi, a face o gafă oricând, cu oricine, în orice competiție și în orice minut al jocului pare să facă parte din fișa postului: portarul (în acest caz Ionuț Radu, ăla născut talent… care a reușit să o lase fără titlul de campioană pe ditamai Internazionale, atunci când antrenorului acesteia i-a luat Dumnezeu mințile și l-a trimis în teren fix pe ăsta!) evită un corner, dându-i mingea la 1 metru de poartă adversarului, care însă, cum am spus mai sus, s-a pierdut și el cu firea, nevenindu-i să creadă că poate exista atâta prostie, apoi fundașul (faza aia cu care am început articolul), în cele din urmă atacantul care de la 4 metri, singur-cuc, rupe transversalaîn loc să dea pur și simplu în ațe chestia aia rotundă. E vorba de balenă aproape inertă (pe lângă care un hipopotam obișnuit pare gazelă!) care se dorește golgheterul grupei, echipei, preliminariilor (eeeii, ar vrea el și al turneului final, da’ de unde…!?) și pe care o gașcă întreagă de lingăi de presăo ridică în slăvi în loc să-i recomande să parcheze în vreun delfinariu, în sectorul rezervat belenelor, deci și lui! Vreau să spun că aceste 6 puncte absolut nemeritate și întâmplătoare nu pot să ne dea speranțele pe care băiatul ăla solemn (pe care doar ta’su și Burleanu îl văd antrenor) încearcă să ni le insinueze. Și, pe înțelesul lui și al celorlalți tolomaci, adepții ideii că „am luat 6 puncte, doar asta contează”, spun că mă… beep!… pe punctele lor și că eu la meci mă duc să văd spectacol, nu niște panarame care culeg niște puncte de la alți neisprăviți.