Doru POPOVICI

Cred că vă amintiţi cât de vehement şi de des am militat pentru introducerea VAR, în vremea în care sistemul devenise funcţional şi obligatoriu în ţările din întreaga Europă (exceptând, desigur, România!), dar şi în altele, din zone pe care de regulă le considerăm sălbatice sau măcar rămase în urma evoluţiei planetare. Totodată, mi-am exprimat şi suspiciunea că se vor găsi metode de furtişag mărunt sau chiar de tâlhărie penală, deoarece e în firea omului (sau, mai exact, a arbitrului... care nu întotdeauna pare să aparţină speciei umane) să-şi rotunjească veniturile, oricât de mari ar fi ele, iar în fotbal lucrul acesta pare încă mai lesne de realizat decât în alte sporturi, dovadășpăgile de zeci de milioane de dolari intrate în conturile lui Platini şi Blatter, care au dus Campionatul Mondial mai întâi în Rusia, apoi în Qatar. Îmi mai exprimam nedumerirea cu privire la amplasarea camerelor necesare funcţionării VAR, întrucât n-ai cum să produci o imagine utilă sistemului, din tribunele alea ale stadioanelor noastre săteşti (de felul Voluntari, Mioveni, Clinceni etc.), înalte de câte... 2-3 metri, cu câte 3-4 rânduri de scaune. Tâlharii s-au perfecţionat între timp în restul planetei, la introducerea VAR la noi, mijloacele de furt fiind deja împământenite. Ciudat, cei care ignoră complet sistemul şi fluieră ce vor fiind tocmai englezii! Acum vreodouăzile, fostul arbitru Marius Avram, devenit un excepţional comentator de arbitraje la Digi Sport, ne-a explicat că arbitrul de centru şi ăla de la VAR ori sunt foarte buni prieteni, ori se urăsc de moarte! Cum aşa?, a întrebat moderatorul. Simplu: ori îi e prieten foarte bun, şi nu îi corectează deciziile tâmpite ca să nu-l facă de râs, ori îl duşmăneşte rău şi îl lasăsă fluiere tâmpenii fără să i le corecteze, tocmai ca să se facă de râs! Chestia mişto e că se practică reciprocitatea: ăştia despre care vorbea Avram, cu o etapă în urmăfăcuseră la fel, numai că de pe poziţii inverse: ăla de la centru fusese VAR, iar ălalalt arbitrase chiar el la centru! Deciziile fiind, evident, tot anapoda. Apără, Doamne!