Când greșești camera…

Pentru cineva care nu este tocmai preocupat de lumea sportului, afirmațiile conform cărora la noi sportivii sunt lăsați în beznăabsolută, școala fiind ceva cu totul facultativ și de regulă lăsată în durerea ei încă din perioada junioratului, ar putea părea răutăcioase. Numai că adevărul este incomparabil mai dramatic, eu însumi atrăgând atenția în nenumărate rânduri asupra acestei situații perfect anormale, care are darul de a le crea sportivilor români fel de fel de frustrări și handicapuri atunci când viața îi poartă către alte meleaguri, unde nu se pot adapta, tocmai pe acest fond de școală insuficientă (eeei, plus multe altele, desigur!).
Săptămâna trecută, toți cei din studioul Digi Sport cădeau în extaz la apariția de o dezinvoltură doar normală (la ei) a unuicolosal fotbalist britanic: Sol Campbell. Omul era relaxat, dotat de la naturăși cu umor cât încape (știți vorba aia: numai proștii nu au umor!),și manierat tot atât. Ceva mai târziu, a intrat în discuție cazul unui fotbalist român, aflat tot atunci în… discuții de repatriere, după ce, plecat de o vreme în Polonia, cică n-ar fi reușit să se adapteze, necunoscând vreo limbă străină din alea de circulație… normală, iar învățarea limbii poloneze (foarte grea pentru noi) excluzându-se din start pentru unul care nici în limba maternă nu operează decât cu câteva tipare imbecile. Băiatul încauzăse numește Sorescu și între timp a reușit operațiunea: de la polonezii cu care se afla incantonament în Turcia s-a transferat la FCSB, echipăcare ocupa o porțiune din același hotel. În principiu, se poate afirma că fostul „câine până la moarte” a greșit camera. După mine, a greșit în mai multe rânduri, cea mai gravă fiind aceea când a părăsit sfintele plaiuri mioritice, intrând într-o lume pe care pur și simplu nu o înțelege. Acum, printre oile lui Becali, se va simți din nou vedetade altădată.