Gabriel MANȚĂ

Cupa Mondială hibernală parcă a ridicat miza continentală în Europa, nu credeți? O grămadă de jucători mari vor acum să-și scoată pârleala în Liga Campionilor. Eu mi-aș dori tot premiere, ca și în anii trecuți, adică City sau PSG. Cum la Guardiola e simplu, echipa trecând la alt nivel odată cu transferul lui Haaland, aș zice că analiza parizienilor e mai interesantă. Exceptând un noroc de o continuitate rară, lotul lui PSG nu prea are cum să aducă ”urecheata”. În toamnă, neașteptatul Galtier găsise o formulă în care un singur jucător putea fi schimbat, Vitinha. Intra Fabian Ruiz sau altul și asta era tot. Oricine altcineva era schimbat doar la scor favorabil, altfel se destabiliza echipa. Pentru că ambii fundași laterali sunt mai buni în ofensivă, iar revenirea lui Ramos făcea să aibă la dispoziție trei apărători centrali buni, Galtier i-a păstrat pe toți în teren, în formula 3 cu 4: Ramos-Marquinos-Kimpembé + Hakimi-Verratti-Vitinha-Mendes. De restul de 3 din față nu are rost să discutăm, se rotesc doar între ei, pe posturi. Arată bine și pe hârtie, a arătat bine și în teren. Necazul vine când e cineva accidentat sau suspendat. Sunt 7 meciuri până la câștigarea trofeului, întinse pe aproximativ 3 luni, e greu de crezut că titularii vor fi indestructibili. Iese din schemă un fundaș central, se trece la 4 pe fund, intră cineva la mijloc, dar echipa va suferi defensiv. Mai grav e când se accidentează lateralii, nu sunt soluții de aceeași valoare, deși la începutul anului mi-a sărit în ochi un tip deșirat care juca în locul lui Hakimi, era genul sportivilor de rit nou, rapid în ciuda înălțimii. L-am căutat apoi, e vorba de Bitshiabu și are... 17 ani! OK, de viitor, dar ar putea duce povara unei semifinale, de exemplu de LC? La mijloc, Verratti e esențial. Fără el... viața e pustiu. Cât despre trioul ofensiv, orice lipsă e handicap curat. N-are cine să intre în locul lor, probabil că PSG are cea mai pricăjită bancă dintre toate echipele rămase în competiție! Așa că rămâne să-i țină soarta sănătoși, iar pe deasupra Neymar să renunțe la comportamentul de narcisist autodistrugător. El și cu Mbappé ar trebui să se concentreze obsesiv pe obiectivul LC, iar Messi să tragă pentru ei ca la națională, căci orice scădere de implicare îl va transforma în țintă pentru suporteri, care nu-i datorează deocamdată nimic. Nici măcar să-l apaude cu trofeul și medalia de campion mondial, obținute împotriva Franței! Una-i una, alta-i alta.