Doru POPOVICI

Fotbalul ar trebui să fie, cum zice vorbadin bătrâni, "izvor de sănătate", să îți facă trupul zvelt și mintea sănătoasă, caîn proverbul latinesc. Nu doar fotbalul, ci sportul în general, însă ne folosim ca exemplificare de fotbal, deoarece el este regele sporturilor și campionul popularității pe plan mondial. De asemenea, sporturile de echipă sunt considerate pe bună dreptate ca un important factor educațional: ele te învață să-ți pui talentul și forța în slujba colectivității, să te dăruiești în totalitate întru atingerea scopului comun, adică obținerea victoriei, la care fiecare membru al echipei contribuie fără excepție. Sigur că dintre cei mulți, câte unul iese în evidență, face lucruri deosebite, ajunge să fie dorit de echipe importante, la un preț de transfer corespunzător valorii sale. Asta, în lumea normală, unde există criterii logice și de performanță. La noi, până și astea sunt niște improvizații, niște chestii "la plesneală", prețul vehiculat în legătură cu fotbalistul X fiind cam cât și-ar dori pe el vânzătorul, fără legătură cu valoarea, ci adesea doar cu cantitatea de vopsea cu care e mânjit respectivul. Mă uit și mă sperii văzându-i pe toți împiedicații lui Becali (ăia care au scăpat ieftin, cu doar 10 goluri în 2 meciuri cu echipa finlandeză Nimeni, care putea să le mai dea încă pe atâtea) despre care la cumpărare patronul ne-a spus că ăla e un M'Bappe, ălalalt un Benzema etc., iar ei, sărăcuții, nu pot să dea o pasă mai lungă de 4 metri, iar șuturile nimeresc fie în tușă laterală, fie peste tabelă. Asta, la fotbaliști. La antrenori, altă nebunie: suntaduși pe bandă rulantă fie niște anonimi, fie niște găini docile, antrenorul fiind de fapt Gigi. Când Gigi dărateuri, pleacă antrenorul... celălalt!, Gigi redevenind patronul care face și desface. Ultima sa vitejie: gonirea lui Dicăși regretul că l-a ratat pe Marius Croitoru. Mie, Marius mi s-a părut om normal, ceea ce exclude prezența sa în preajma lui Becali, acum și mereu!