Doru POPOVICI

Dacă am noroc, pot urmări cursa de Formula 1 de mâine, din Franța, întrucât ora de începere nu se suprapune cu concertele din ultima zi a Festivalului de Blues de la Brezoi, unde mă aflu. Nu e nevoie, cred, să vă reamintesc că sunt de ani buni fan declarat de-allui Lewis Hamilton, pe care la început l-am privit ca pe o curiozitate, la data aceea neamintindu-mi de vreun pilot de culoare care să mai fi făcut și performanță. E ca la snooker. Înainte de el, fusesem iubitor de Nigel Mansel și apoi de Michael Schumacher. Ultimii ani, inclusiv anul trecut, când titlul a trecut la o roată distanță de el, Lewis a fost permanent printre protagoniști, reușind de câteva ori niște recuperări fabuloase (plecat de pe ultimul loc, a urcat pe podium sau chiar a câștigat), niște curse memorabile, mai ales pe pista udă, făcând adesea niște depășiri bune de predat veșnic la școlile de piloți profesioniști. Vreau să spun că e unul din artiștii din circuit, unul care umple sigur tribunele pentru că există garanția spectacolului. Prin comparație, pe lângă el, marea majoritate a celorlalți este alcătuită din șoferi, nu piloți! Da, mai există încă unul care face spectacol, Max Verstappen, cel care i-a furat titlul anul trecut. Numai că diferența dintre ei e simplu de observat: Lewis este de fapt Sir Lewis Hamilton, adică un nobil, în timp ce olandezul pilotează caborfașii de la cursele nocturne ilegale! Sau ca un evadat din ospiciu! Anul acesta, spre nedumerirea mea, Mercedes a căzut dintr-o dată într-un con de umbră, nereușind adaptările mașinilor ambilor piloți la încă una din nesfârșitele modificări regulamentare inventate an de an. E una din explicațiile pentru apatia vizibilă cu care Lewis a concurat o mare parte din sezon. Ultimele două, trei curse au adus parcă o altă mașină Mercedes și, implicit, un reactivat Hamilton. Cred că în partea a doua a sezonului va deveni abonat la podium. Iar în sezonul viitor îl aștept cu un nou titlu mondial. Pariem?