Doru POPOVICI

În fond, nu e nicio rușine să fii mai puțin dotat decât semenii tăi sau să nu-ți poți însuși tainele unei meserii, oricare ar fi aceea. Și chiar dacă i-ai deprins elementele de bază, se prea poate să nu ajungi niciodată printre cei mai buni. Ceea ce contează cu adevărat e să-ți dai seama cam pe unde te afli și, în consecință, să încerci să îmbunătățești ceea ce se mai poate. Uneori, conjunctura îți este defavorabilă, adică în pofida eforturilor depuse să nu ajungi să realizezi ce-ți dorești și ce-ți propui. Alteori, culmea!, deși pare favorabilă, ea este chiar nocivă. Vă dau un exemplu pe care îl aveți și dv înșivă la îndemână, chiar de ani buni: Există un individ pe nume Dan Petrescu, pe care norocul aproape porcesc l-a făcut să antreneze într-o țară numită România, pe la niște echipe de amorțiți. Norocul lui și al lor a fost mereu același: anume că toți ăilalți sunt încă și mai amorțiți, așa că a ajuns pe cele mai înalte poziții într-o ierarhie pe deplin mincinoasă. De aici, i s-a năzărit (săracu'!) și că, dacă tot e primul între prosti, atunci nu este, cum ar fi logic, cel mai prost, ci dimpotrivă, cel mai deștept! Uimitor este faptul că destinsul (nu distinsul!) antrenor, care face să se usuce iarba sub crampoanele împiedicaților săi, și a cărui strategie este "să-i facem și pe ăilalți să nu joace nimic, dacă nici noi nu jucăm nimic!", drept pentru care și-i plantează pe ai lui în propriul careu, spre a-i împiedica pe adversari să joace, de unde mingile sunt șutate sus, tare și cât mai departe. Uneori, cam o dată pe meci, fuge câte unul după ea, se mai împiedicăvreun adversar și, cu baftă tot porcească, mingea ajunge cumva în ațe. De aici, poate și pe baza căldurii excesive, numitul Dan Petrescu trage o concluzie: "Mă doare înfrângerea asta, poate mai mult decât pe oricine, fiindcă eu sunt obișnuit să câștig!!!". Vedeți, așadar, că poreclitul "Bursucu'" n-are nicio problemă. Singurii care au probleme suntem noi, proștii lui!