Gabriel MANȚĂ

Finala Conferrence League s-a dovedit un debușeu pentru antrenorul Mourinho, cel care n-a mai reușit de ani buni să scoată capul din mediocritate. Greu de dat afară din cauza sumelor imense negociate ca daune în caz de demitere, iată-l acum câștigând un trofeu european în cel mai ”mourinhan” stil posibil: 1-0 și fundul în poartă. Partea bună e că trofeul se pune și la palmaresul Romei, un club destul de mare pentru a rămâne în umbra rivalei lui Lazio în ceea ce privește vitrina europeană. Deși nu sunt de acord cu comentatorii de la ProTV (mă rog, cum s-o denumi mai nou, iarăși, canalul derivat de sport al respectivei televiziuni), care afirmau că așa-numita Cupă a Orașelor Târguri, câștigată de Roma în zorii competițiilor europene, nu s-ar încadra la trofee europene majore, cu toate că respectiva competiție este premergătoare Cupei UEFA, trebuie să admit că era oricum mai prăfuită decât Cupa Cupelor, ea însăși îndeajuns de prăfuită, câștigată de Lazio. Apropo de rivala tradițională, Mourinho nu reușise în campionat să se situeze deasupra ei, cam al doilea obiectiv după cel principal, oricum nerealist, calificarea în Liga Campionilor. Din păcate pentru Roma, Conference League nu asigură prezența în grupele LC, ci doar în cele ale Ligii Europa, ceea ce confirmă ierarhizarea rezultată din sumele încasate. Dar oricum avantajul acesta e minim, Roma fiind deja în grupele Ligii Europa odată cu locul 6 ocupat în Serie A, doar că acum va fi și în urna capilor de serie.

În privința jocului arătat miercuri seară de Roma și Feyenoord, trebuie spus că italienii au avut destul noroc la cele două devieri în bară, însă norocul ăsta și l-au făcut și singuri. Golul a survenit în urma unei faze de binevenită simplitate, o pasă în spatele apărării, calculată parcă la computer fiindcă nu era vorba de un contraatac, cu preluare Zaniolo pe piept, spre poartă, și deviere subtilă pe lângă portar. Dincolo, Feyenoord poate că are un stil ofensiv, dar cu fotbaliști de o calitate cel mult medie, ba chiar și mult sub, pasele și angajările jucătorului de bandă stângă lăsându-mă efectiv incredul că se poate așa ceva! Păi la nivelul ăsta chiar n-ar trebui să lipsim din grupe, ar fi genul de meciuri cu care era obișnuit și Istvan Kovacs din liga noastră cea de toate etapele, adică unele în care jocul trage în jos și prestația arbitrilor.