Frică de… ce!?

Alaltăieri s-a mai demonstrat o dată valabilitatea dictonului pur românesc conform căruia „cel mai periculos scor e 2-0!”. De fapt, a fost tocmai… invers! Adică am avut de a face cu varianta de deplasare, deci scorul cel mai periculos a fost 0-2! La sfârșitul panaramei, evident că pe tabelăscria 3-2, înțelepții sportului rege având din nou motive de satisfacție intelectuală (de specialitate, nu absolută!). Cum de a ajuns Chindia să conducă cu 2-0, ba încă și în deplasare? Simplu: antrenorul suprem Becali a alcătuit echipa de start puțin greșit, FCSB intrând pe teren fără portar (cum intră de fiecare dată de multă vreme încoace), apoi fără vreo 4 fundași, fiindcă nu prea ai de ce și de cine să te aperi în campionatul ăsta de râsul lumii de la noi, mai lipseau și cei 3 mijlocași din presupusa formulă1-4-3-3, cât despre atacanți, ce să mai vorbim, că doar lui Becali i se pare că ăia așezați mai în față pot fi numiți astfel… În rest, domnia san-are decât să-i poreclească în continuare cum dorește (țineți minte?, a avut sau mai are încă în lot și „Pogba”, și un „Neymar”, și un „M’Bappe”, numai că asemănarea cu ăia îi ține pe respectivii unul, două, maximum trei meciuri, după care devin niște „hahalere” pe care nu mai cere câte 15-20 de milioane, ci dăchiar el câteva sute de mii cui vrea să îi ia!), sau chiar să încerce să-i vândă cui mai pune botu’ la fotbaliștii români, pentru care adaptarea la alt mediu începe la Ludogporets și se termină în partea ailaltă, la Lvov. În context, devine inexplicabilă declarația antrenorului Chindiei, Emil Săndoi, pe vremuri un excelent fotbalist, și care ar trebui să le insufle și elevilor lui ceva din ambiția lui exemplară cândva. Așadar, Săndoi a zis că fotbaliștii Chindiei „s-au speriat” văzând scorul de 0-2, și li s-a făcut frică. De ce nu le-o fi explicat că aia e FCSB, nu Real, nu Inter, nu Liverpool, și că împiedicații lui nu-s cu nimic inferiori împiedicaților celorlalți? Cum naiba poate să ți se facă frică de ceva de care îți vine să râzi încontinuu?