Doru POPOVICI

În vremurile normale (iar în zilele noastre aceeaşi procedură se perpetuează în ţările normale), un campionat cu 16 echipe ajuns la etapa cu numărul 25 s-ar fi apropiat de sfârşit. De când s-au inventat bazaconiile de turnee pentru stabilirea ierarhiei finale, atât la vârful clasamentului,cât şi pentru evitarea retrogradării, ultima etapă din parcursul normal, iniţial, devine un fel de... final intermediar! Adică după acest prim sfârşit de campionat, primele 6 o iau de la capăt, jucând încă un tur-retur între ele, iar la urmă se aleg cele nu mai ştiu câte, 3 sau 4 echipe, care urmează să se facă de râsul lumii în  tururile preliminare ale cupelor europene. Astea joacă, aşadar, încă 10 meciuri fiecare, ducând totalul la 40, ceea ce mi se pare mult. Oricum, mult mai puţin decât alealalte 10, cărora li se adăugă, evident, câte 18 meciuri, deci vor aduna... 48 în total! Păi când erau 18 echipe, li s-a redus numărul, cică pentru economie! Care economie, dacă acum ai de jucat 48 de etape!? Asta echivalează cu un campionat desfăşurat normal, tur-retur, cu 25 de echipe!!! Ştiţi cum scrie pe generic la anume filme: "orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare"? Păi n-ar fi logic să se eticheteze tot cam aşa şi campionatul? Adică să se desfăşoare sub deviza: "orice asemănare cu ospiciul nueste deloc întâmplătoare"! Fiindcă tot de ospiciu ţine şi furtul punctelor la primul dintre finaluri: poate cineva explica logic de ce după 30 de etape punctele câştigate, adesea cu mare efort, se înjumătăţesc!? Cu 5 etape înaintea primului final, trebuie salutat parcursul excelent al lui FC Botoşani, care chiar astăzi are şansa de a urca pe podium. Ajutată şi de jocul rezultatelor, Botoşani va prinde categoric play-off-ul, la sfârşitul căruia nu m-ar mira să se găsească pe unul din locurile care duc în preliminarii europene. Aaaa, că odată ajunsă aici urmează invariabil să se facă de râs, asta e altă poveste.