Se apropie… primul final!

În vremurile normale (iar în zilele noastre aceeași procedură se perpetuează în țările normale), un campionat cu 16 echipe ajuns la etapa cu numărul 25 s-ar fi apropiat de sfârșit. De când s-au inventat bazaconiile de turnee pentru stabilirea ierarhiei finale, atât la vârful clasamentului,cât și pentru evitarea retrogradării, ultima etapă din parcursul normal, inițial, devine un fel de… final intermediar! Adică după acest prim sfârșit de campionat, primele 6 o iau de la capăt, jucând încă un tur-retur între ele, iar la urmă se aleg cele nu mai știu câte, 3 sau 4 echipe, care urmează să se facă de râsul lumii în tururile preliminare ale cupelor europene. Astea joacă, așadar, încă 10 meciuri fiecare, ducând totalul la 40, ceea ce mi se pare mult. Oricum, mult mai puțin decât alealalte 10, cărora li se adăugă, evident, câte 18 meciuri, deci vor aduna… 48 în total! Păi când erau 18 echipe, li s-a redus numărul, cică pentru economie! Care economie, dacă acum ai de jucat 48 de etape!? Asta echivalează cu un campionat desfășurat normal, tur-retur, cu 25 de echipe!!! Știți cum scrie pe generic la anume filme: „orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare”? Păi n-ar fi logic să se eticheteze tot cam așa și campionatul? Adică să se desfășoare sub deviza: „orice asemănare cu ospiciul nueste deloc întâmplătoare”! Fiindcă tot de ospiciu ține și furtul punctelor la primul dintre finaluri: poate cineva explica logic de ce după 30 de etape punctele câștigate, adesea cu mare efort, se înjumătățesc!? Cu 5 etape înaintea primului final, trebuie salutat parcursul excelent al lui FC Botoșani, care chiar astăzi are șansa de a urca pe podium. Ajutată și de jocul rezultatelor, Botoșani va prinde categoric play-off-ul, la sfârșitul căruia nu m-ar mira să se găsească pe unul din locurile care duc în preliminarii europene. Aaaa, că odată ajunsă aici urmează invariabil să se facă de râs, asta e altă poveste.