Poate un loc paișpe…?

Mâine încep în China Jocurile Olimpice de iarnă, un eveniment sportiv care în alte vremuri (prin anii ’60 și ’70) ne băga în priză pe întreaga sa durată, făcându-ne să urmărim cu sufletul la gură evoluțiile legendarilor patinatori Ludmila Belousova și Oleg Protopopov în probă de perechi ori a năucitor de grațioasei Peggy Flemming la individual. Știam pe dinafară numele unor coloși ai hocheiului, precum Konovalenko, Firsov sau Ragulin (rușii erau totdeauna pretendenți la titlu),iar la schi aveam favoriții noștri în oricare probă de alpin, ba știam și fondiști ori biatloniști din lumea largă. Săritorii de la trambulină ne încântau, iar la bob așteptam înebuniți de emoții și de speranțe coborârile lui Ion Panturu, în echipaj cu Neagoe sau Focșeneanu. Cei mai tineri s-ar putea să mă suspecteze de… deraiere!, dar pe cuvânt de onoare că la Olimpiada de Iarnă din 1968, de la Grenoble (Franța), echipajul românesc Panțiru – Neagoe a câștigat medalia de bronz în probă de bob 2 persoane. N-am timp și chef să patinez (doar e probă olimpică, nu!?) pe Google, scormonind arhive, dar din câte date am eu în softul din craniu, este singura noastră medalie olimpică! A mai fost un mare bober, Alexandru Papana, campion mondial de două ori în perioada interbelică, dar care nu a câștigat decât un loc 4 la Olimpiada de la Lake Placid, din 1932. Acum, par povesti scornite, inventate sau chiar tulburări mentale! Oricum, trebuie arătat că între români și sporturile de iarnă nu există nicio altă legătură. N-avem treabăcu patinele, nici cu săniile, cu schiurile nici atât, de parcă n-am fi văzut munți și zăpadă niciodată în viață. În plus, nici ca spectatori nu ne mai preocupă, după ce televiziunile ne-au înecat cu ofertele lor din toate sporturile. Așa că, în așteptarea unor evoluții spectaculoase în oricare din sporturi, rămân printre puținii care așteaptă totuși cu drag Olimpiada de Iarnă. Unde dacă vreun roman din cei 21 ar obține măcar un loc paișpe, ar fi mare lucru…