Dom’ doctor cel demn

Cei care cunosc lumea fotbalului mai în amănunt, mai din interior, știu că există și niște persoane aproape normale, cu decență, cu bun-simț, unele chiar și cu studii. Nu vorbesc de diplomele alea livrate ca bonus pentru transferul la echipele din orașe universitare, ori ca parte din contractul pe termen lung cu altele, ideea fiind că la terminarea carierei de fotbalist sportivul în cauză să se poată angaja într-un loc bun, curat și cu un salariu decent. S-a ajuns astfel că o sumă întreagă de neisprăviți să se trezească ingineri ori profesori (cei mai mulți de educație fizică, firește) fără să fi trecut măcar o dată pe la facultate. Nu e cazul cu facultățile serioase, grele, unde nu te poți califica pentru domeniile respective doar dând cu copita în minge, așacum e cazul arhitecturiisau medicinei. De altfel, nu cunosc decât doi medici în lumea fotbalului românesc, și nici măcar un singur arhitect. Cei doi medici sunt Ladislau Boloni, stomatolog, și IuliuMureșan, ortoped. Loți Boloni a antrenat niscai echipe în carieră, dar absolut niciodată nu a fost luat în calcul pentru postul de selecționer. De ce? Păi, în primul rând fiindcă nu are un limbaj comun cu mai nimeni din cei cu putere în fotbalul românesc. În al doilea rând, deoarece genul de umor de mare calitate pe care îl aratănu este înțeles de ăilalți, al căror repertoriu e de regulă bazat pe două sau trei cuvinte. Cu Mureșan, lucrurile par nițel diferite: el este apreciat de destui, mai ales deoarece vorbește pe limba lor. Cel mai proaspăt exemplu vine de alaltăieri: l-a destituit pe Rednic (pe care, ați ghicit!, chiar el l-a readus la Dinamo) și a explicat (cum altfel!?) că el are… demnitate! Adică de demn ce e nu se cară naibii și el, fiindcă… nu e laș, să lase echipala greu!!! Ați înțeles, sunt sigur, că la această specie de maimuțoi, nesimțirea de a nu te căra când produci un dezastru este sinonimă cu demnitatea!