Doru POPOVICI

Cei care cunosc lumea fotbalului mai în amănunt, mai din interior, ştiu că există şi nişte persoane aproape normale, cu decenţă, cu bun-simţ, unele chiar şi cu studii. Nu vorbesc de diplomele alea livrate ca bonus pentru transferul la echipele din oraşe universitare, ori ca parte din contractul pe termen lung cu altele, ideea fiind că la terminarea carierei de fotbalist sportivul în cauză să se poată angaja într-un loc bun, curat şi cu un salariu decent. S-a ajuns astfel că o sumă întreagă de neisprăviţi să se trezească ingineri ori profesori (cei mai mulţi de educaţie fizică, fireşte) fără să fi trecut măcar o dată pe la facultate. Nu e cazul cu facultăţile serioase, grele, unde nu te poţi califica pentru domeniile respective doar dând cu copita în minge, aşacum e cazul arhitecturiisau medicinei. De altfel, nu cunosc decât doi medici în lumea fotbalului românesc, şi nici măcar un singur arhitect. Cei doi medici sunt Ladislau Boloni, stomatolog, şi IuliuMureşan, ortoped. Loţi Boloni a antrenat niscai echipe în carieră, dar absolut niciodată nu a fost luat în calcul pentru postul de selecţioner. De ce? Păi, în primul rând fiindcă nu are un limbaj comun cu mai nimeni din cei cu putere în fotbalul românesc. În al doilea rând, deoarece genul de umor de mare calitate pe care îl aratănu este înţeles de ăilalţi, al căror repertoriu e de regulă bazat pe două sau trei cuvinte. Cu Mureşan, lucrurile par niţel diferite: el este apreciat de destui, mai ales deoarece vorbeşte pe limba lor. Cel mai proaspăt exemplu vine de alaltăieri: l-a destituit pe Rednic (pe care, aţi ghicit!, chiar el l-a readus la Dinamo) şi a explicat (cum altfel!?) că el are... demnitate! Adică de demn ce e nu se cară naibii şi el, fiindcă... nu e laş, să lase echipala greu!!! Aţi înţeles, sunt sigur, că la această specie de maimuţoi, nesimţirea de a nu te căra când produci un dezastru este sinonimă cu demnitatea!