Cât contează antrenorul?

Răspunsul îl putem da chiar de la început: nu știm! Habar n-avem cât contează și care este de fapt rolul lui, perceput diferit și de la o țară la alta, și de la o echipă la alta, dar și de la un sport la altul. Fiindcă evident că a fi antrenorul unei bande organizate de 22-25 de fotbaliști nu are nimic, absolut nimic în comun cu a antrena o Barcelona sau un Real Madrid. Altele sunt pretențiile, altele obiectivele și, desigur, altfel este alcătuit „factorul uman”, cum se zicea în clasicalimbă de lemn. În copilărie și în adolescență, pe când încălțam zilnic ghetele cu crampoane, antrenorul era numit în jargonul nostru, al elevilor lui, „dresor”. „Șase, vine dresoru’!” se auzea la fiecare antrenament. Astăzi ar fi luată drept o autodescalificare, în sensul că dresorul se ocupă de animale, nu de oameni. În sporturile de echipă, cel mai utilizat cuvânt, sinonim cu antrenor, este „mister”. Nu-i cuvântul românesc, ci englezescul care însă la el acasă cere obligatoriu și numele persoanei în cauză. „Mister” simplu nu există. Mister Jones, da. Și aici e o discuție, fiindcă englezii prefera apelativul „Sir”, nu neapărat ca titlu nobiliar. Trebuie însă să recunoaștem că sunt totuși ființe profund incompatibile cu acest gen de formulare, oricare din cele două englezisme fiind aiurea în anume context. De exemplu, vorbind despre un Șumudicăsau un Petrescu, parcă nu-i chiar un capăt de lume să le spui „mister”, însă „sir” vine fix ca nucaîn perete: „A intrat în vestiar Sir Șumi și ne-a înjurat de mame!” nu merge, oricât de înțelegători am fi. Să lăsăm însă speculațiile și să trecem la concret. Ieri, Simona Halep, poate jucătoarea care a schimbat cei mai mulți antrenori, a încheiat colaborarea cu Darren Cahill, cel care o dusese spre primul ei trofeu major, Roland Garros. Analiștii au spus că fără el, Simo n-ar fi câștigat. Și că locul 1 în clasamente i-ar fi fost intangibil fără Darren. Posibil, nu mă bag. Dar dacă e așa, iar Simo e singurul care știe exact asta, atunci e limpede că acest pas este primul către retragere. Renunțarea la cel care ți-a adus practic gloria e semnul renunțării.