Doru POPOVICI

În ziua de dinaintea meciului contra Rapidului, la un fel de conferinţăde presă, dar şi în afara acesteia, domnul acela care se preface că e antrenor (nu ştiu cât i-o plăti lui Gigi Becali caacesta să-l lase să susţină că e antrenor la FCSB, dar cred că e un fel de ajutor pe care Gigi i-l acordă, pentru camai încolo să poată Todoran să meargă la o echipă mai bună, poate chiar la Clinceni sau Voluntari, dacă o avea şi ceva noroc!) precum şi un băiat dintre mulţii băieţi care figurează (ăsta-i cuvântul potrivit: adică mai mult fac figuraţie!) în lotul FCSB nu-şi dădeau rând la glume cu privire la ce urma să se producă pe gazonul de pe ArenaNaţională, şi cum aveau ei să-i dea o lecţie de neuitat Rapidului, echipa nimănui, nimerită nu se ştie cum, dar clar că din întâmplare, în prima ligă. Aveau şi niscai strategii băieţii aceia: de pildă, unul îşi propusese să-l provoace pe Săpunaru, că ştia el precis, din c/v-ul rapidistului, că pardon când îl provoci, ăsta reacţionează ca turbatu', sărind direct la beregată! După ce a început ceea ce avea să fie ceva cu vagi asemănări cu nobilul sport, ne-am lămurit cum stă treaba: ăia ghiduşi, glumeţii de la FCSB, continuau cu ghiduşiile şi pe iarbă, unde le ieşeau încă mai bine decât alea vorbite, din faţa microfonului, vă daţi seama de ce... Cea mai reuşită a fost aia când un domnişor dintreăia din apărare a încercat să se gândească la o degajare, numai că la unii dintre fotbalişti (şi la absolut toţi cei din România!), viteza mingii este net superioară vitezei gândului, astfel că în timp ce el se gândea, asta l-a lovit în copită şi de acolo direct în propriile-i aţe, astfel încât această glumă aparent nevinovată a consfinţit şi rezultatul final: 1-0 pentru Rapid care, după 5 etape, are fix 5 puncte peste FCSB... şi niciun gol primit în 5 meciuri! Evident că pe traseu antrenorul adevărat, dl Becali, a încercat niscai schimbări (ei, nu chiar 3 odată, în minutul 38, caîn glumadin etapa precedentă),dar oarecum neinspirate, fiind clar că încă era cu gândul la sfinţirea pe care o iniţiase şi o susţinuse fizic şi personal, prin sloganuri bulversante şi răgete de mare adâncime spirituală, poreclite de el însuşi "cântări sfinte, bisericeşti". Mi-am dat seama că răgetele lui sunt sfinte în aceeaşi măsură în care bambiliciul jucătorilor săi e fotbal!