Doru POPOVICI

E ceva vreme de când problemele omenirii au încetat a mai fi cele legate de poluarea tot mai agresivă, de sărăcirea tot mai accentuată a unor zone şi de adâncirea până la nivelul de prăpastie a decalajelor dintre acestea şi lumea normală, de efectul de seră care duce la topirea gheţarilor şi la creşterea ucigaşă a nivelului apelor mărilor şi oceanelor, de reducerea drastică a resurselor alimentare din cauza exploziei demografice, şi câte şi mai câte... toate astea par, pe zi ce trece, tot mai anacronice, mai îndepărtate de existenţa noastră cotidiană, unde cu adevărat importantă, chiar vitală, a devenit doar formula prin care ne adresăm unora cu pigmentul diferit de al nostru, de autoflagelarea fără motiv în numele unor norme şi idealuri pe care chiar dacă nici nu ne-a trecut prin cap să le încălcăm, tot trebuie să ne turnăm cenuşăîn cap măcar aşa, preventiv, că poate vreodată ne-o bate gândul să... !!! Lumea pare căzută într-o degringoladă fără justificare, fără sens, în care toate normele şi regulile de altădată au devenit astăzi infracţiuni. Până şi glumele cele mai inocente sunt pasibile de amendare publică, dacă nu de sancţiuni concrete, traductibile în amenzi, eventual chiar închisoare, iar la nivelul sportului, că doar de el ne ocupăm aici, de suspendări pe durate inimaginabile. Am rămas mai întâi nedumerit de ce se petrecea în Anglia în timpul desfăşurării campionatului, când înainte de meciuri jucătorii îngenuncheau într-un fel de ritual al cărui sens vă jur că nu prea l-am înţeles. Era o chestie cică legată de "black lives matter" (vieţile negrilor contează), un fel de culpabilizare colectivă în numele celor care au atentat sau chiar au omorât un om de culoare sau mai mulţi. Fiindcă dincolo de omul ăla omorât cu genunchiul bine apăsat pe gât, fapta pentru care cretinul de poliţist va plăti cât se cuvine, nu văd de ce ar trebui pedepsiţi cu îngenuncherea toţi albii şi nealbii de pe Terra. Fiindcă în echipele alea erau fotbalişti de toate culorile. De aceea, dacă Nedelcearu şi Stanciu nu au îngenuncheat, cred că bine au făcut. Nici eu nu aş face-o, la ordin. M-aş duce să îngenunchez în biserică, din motive personale. Dar de ce aş face-o pe iarbă, pe motiv de FIFA!?! Mai ales că eu i-am iubit şi îi iubesc pe Pele, pe Jimi Hendrix, pe Lewis Hamilton, pe Morgan Freeman. De ce să îngenunchez eu fiindcă altul nu îi iubeşte? Până unde merge cretinismul uman?