Doru POPOVICI

FinalaChampions' League, desfăşurată sâmbătă, a pus practic capăt sezonului european la nivel de echipe de club, consfinţind actuala dominaţie continentală a fotbalului britanic, lucru cu care eu personal nu prea sunt de acord. Chiar dacă finaliste au fost două echipe englezeşti, cred că mai sunt cel puţin altele 45 din diverse alte ţări care pot contesta oricând actuala ierarhie. Chiar faptul că trofeul şi l-a adjudecat Chelsea, care în campionatul Angliei a terminat cu mult în urma lui Manchester City, vorbeşte de la sine despre discutabilaordine la vârful competiţiilor, atât în Anglia, cât şi în Europa. Depinde doar din ce unghi abordezi discuţia. Dacă e să îmi exprim un punct de vedere strict personal, atunci am să spun că sunt fericit că Pep Guardiola a luat bătaie în calitatea sa de antrenor la Man City, o altă echipă pe care s-a străduit (şi zău că a reuşit!) să o facă să înlocuiască fotbalul cu frecangeala! Faptul că City a tras primul şut la poartă (şi singurul din tot meciul!) după ce primise deja gol este pe deplin lămuritor asupra concepţiei lui Pep despre fotbal. Mi-e milă, pe cuvânt de onoare!, de cei care se extaziau la jocul absolut la fel cu al lui City al Barcelonei din vremea lui Pep (iar consecinţele sunt vizibile şi azi, echipa nereuşind să se mai desprindă de oroarea numită tiki-caca, pardon, tiki-taka!). La Bayern, o altă victimă a lui Pep, lucrurile s-au schimbat abrupt după plecarea geniului absolut al sutelor de pase de doi metri, jocul nemţilor redevenind încântător. Dovadă şi recordul de goluri reuşit de Lewandowski. În concluzie, cafan al Real-ului, mă declar fericit că Chelsea, care ne-a eliminat pe noi, a reuşit să-i demoleze pe Pep şi parodia lui de fotbal. Avem câteva zile de pauză, după care începe altă nebunie: Campionatul European. Însă dacă jucătorii vor arăta oboseala evidentă şi lehamitea cu care au încheiat competiţiile la nivel de cluburi, atunci nu cred că ne aşteaptă mare spectacol. Doamne ajută să mă înşel!