De ce cu noaptea-n cap?

De foarte mulți ani, în bucata asta a anului (de fapt, în anii non-COVID, totul se desfășura mai devreme, în perioada decembrie-ianuarie, acum totul s-a întârziat cam cu o lună) îmi dădeam peste cap bioritmul, urmărind, atât cât puteam, meciurile jucătorilor noștri de tenis de pe partea cealaltă a globului pământesc. Ei, îmi era clar mai greu decât acum, când nici celelalte job-uri ale mele nu mai sunt ce erau odat’, înainte de pandemie, și când nesomnul deja natural mă ajută să nu pierd prea multe meciuri. Le-am văzut, așadar, pe fete în ambele turnee la care participă la Melbourne, și care încă se dispută (Gippsland Trophy, ajuns la semifinale astăzi, și Grampians Trophy, unde se desfășoară sferturile, tot azi), finalele încălecându-se practic cu primele partide de la Australian Open, în primul rând din cauza întreruperii timp de o zi a acestor turnee, alaltăieri, pe motiv că doi angajați din hotelul unde stau mai multe jucătoare au fost depistați pozitiv la testarea pentru coronavirus. În general sunt mulțumit de ce am văzut, impresia generală fiind dătătoare de speranțe de a le vedea pe câteva din ele urcând către fazele superioare. De altfel, sunt destui ani de când tot visez la o finală de grand slam între douăromânce, să zicem Simona și Sorana! Cu câteva zile în urmăscriam tot aici că sper, și îmi doresc enorm asta, ca2021 să devină anul Simonei Halep, cel în care dincolo de performanțele în circuitul WTA să-și vadă împlinit și visul de a cuceri titlul olimpic, pe care tare și-l dorește! Până ieri, evoluțiile Simonei îmi amplificaseră speranțele, ea jucând tot mai bine de la un tur la celălalt. Iar ieri, când avea s-o întâlnească pe Alexandrova (locul 33), mă gândeam că va fi doar un meci de antrenament. Așa a și fost… numai că pentru rusoaică! A bătut-o pe Simona cape hoți, cu 6-2, 6-1, iar la sfârșitul meciului Simona s-a dat accidentată, retrăgându-se și din turneul de dublu. Nu-i niciun necaz. Eu sper în continuare că a fost doar strategie, că era de fapt obosită, și că a vrut puțină odihnă înainte de turneul cu adevărat important. Oricum, m-am trezit degeaba cu noaptea-n cap, după numai vreo două ore de somn, după ce o văzusem pe Sorana măturând pe jos cu Bencic. Să fi căutat și Bencic odihnă? Mira-m-aș! Oricum, m-am reîndrăgostit de Sorana, de data asta și de jocul ei!