Doru POPOVICI

De foarte mulţi ani, în bucata asta a anului (de fapt, în anii non-COVID, totul se desfăşura mai devreme, în perioada decembrie-ianuarie, acum totul s-a întârziat cam cu o lună) îmi dădeam peste cap bioritmul, urmărind, atât cât puteam, meciurile jucătorilor noştri de tenis de pe partea cealaltă a globului pământesc. Ei, îmi era clar mai greu decât acum, când nici celelalte job-uri ale mele nu mai sunt ce erau odat', înainte de pandemie, şi când nesomnul deja natural mă ajută să nu pierd prea multe meciuri. Le-am văzut, aşadar, pe fete în ambele turnee la care participă la Melbourne, şi care încă se dispută (Gippsland Trophy, ajuns la semifinale astăzi, şi Grampians Trophy, unde se desfăşoară sferturile, tot azi), finalele încălecându-se practic cu primele partide de la Australian Open, în primul rând din cauza întreruperii timp de o zi a acestor turnee, alaltăieri, pe motiv că doi angajaţi din hotelul unde stau mai multe jucătoare au fost depistaţi pozitiv la testarea pentru coronavirus. În general sunt mulţumit de ce am văzut, impresia generală fiind dătătoare de speranţe de a le vedea pe câteva din ele urcând către fazele superioare. De altfel, sunt destui ani de când tot visez la o finală de grand slam între douăromânce, să zicem Simona şi Sorana! Cu câteva zile în urmăscriam tot aici că sper, şi îmi doresc enorm asta, ca2021 să devină anul Simonei Halep, cel în care dincolo de performanţele în circuitul WTA să-şi vadă împlinit şi visul de a cuceri titlul olimpic, pe care tare şi-l doreşte! Până ieri, evoluţiile Simonei îmi amplificaseră speranţele, ea jucând tot mai bine de la un tur la celălalt. Iar ieri, când avea s-o întâlnească pe Alexandrova (locul 33), mă gândeam că va fi doar un meci de antrenament. Aşa a şi fost... numai că pentru rusoaică! A bătut-o pe Simona cape hoţi, cu 6-2, 6-1, iar la sfârşitul meciului Simona s-a dat accidentată, retrăgându-se şi din turneul de dublu. Nu-i niciun necaz. Eu sper în continuare că a fost doar strategie, că era de fapt obosită, şi că a vrut puţină odihnă înainte de turneul cu adevărat important. Oricum, m-am trezit degeaba cu noaptea-n cap, după numai vreo două ore de somn, după ce o văzusem pe Sorana măturând pe jos cu Bencic. Să fi căutat şi Bencic odihnă? Mira-m-aş! Oricum, m-am reîndrăgostit de Sorana, de data asta şi de jocul ei!