Doru POPOVICI

Cred că v-ați săturat și dumneavoastră, nu numai eu, de câte ori am umplut spațiul acestei rubrici cu comentarii legate de pandemie și de vremurile cretine pe care suntem siliți să le suportăm tocmai din această cauză. Sportul nu mai e sport, spectacolul din teren s-a dus naibii, tristețea atotcuprinzătoare a năpădit întreaga lume a sportului, iar înlocuirea fanilor ori a spectatorilor obișnuiți cu cartoane având desenate chipuri de oameni pare de domeniul psihiatriei. Cu toate astea, ne complăcem și acceptăm, de voie, de nevoie, această situație complet anormală care nu poate să nu lase urme adânci pe termen chiar lung. În mod evident, toate reperele ne sunt date peste cap, iar la nivel planetar s-a instaurat un haos pe care nu ni l-am fi imaginat caposibil cu nici un an în urmă. Fiecare țară, fiecare organism sau organizație își stabilește propriile reguli, iar în interiorul acestora apar și alte interpretări ori inițiative care practic desființează regulile inițiale. Mă refer aici la ceea ce s-a întâmplat cu meciul pe care nu l-am mai disputat. Nu cred că există pe fața pământului măcar un singur român care, pus în fața unei situații cum a fost cea cu care s-a confruntat echipa Norvegiei, să nu fi încercat un subterfugiu, o ghidușie, o măsluire a faptelor (ori măcar o interpretare în favoarea propriei echipe), astfel încât meciul să se desfășoare cum fusese programat. Credeți că domnul ministru Tătaru, chemat la scara avionului cu care ar fi trebuit să plece Naționalala luptă, oriunde în lume, ar fi zis altceva decât "Hai, dați-l accidentat pe Cutare, scoateți-l de pe lista UEFA și de pe aia de pasageri, drum bun, baftă, hai România, hai tricolori!"? Ei, uite, de aia nu suntem noi norvegieni! De fapt, uite, de aia sunt doar ei norvegieni! Va mai amintiți cazurile acelea cu copii de români stabiliți în Norvegia, smulși de lângă părinții lor doar fiindcă unul din părinți a ridicat nițel tonul și l-a certat pe copil? În opinia autorităților norvegiene, aia era o traumă și, pentru a evita repetarea ei, e mai bine să izolezi copilul! Uite așa a fost și cu fotbaliștii: pentru a evita răspândirea nenorocirii, și-au sechestrat propriul "copil", echipa națională! Poți să nu-i înțelegi. Dar nu poți să nu-i admiri.