Doru POPOVICI

Două sunt subiectele pe care voiam să le abordez în acest articol, cel principal fiind legat de titlul de astăzi, ideea fiind că în condiţiile astea absolut nepământene în care se desfăşoară competiţiile, echipele joacă un fotbal parcă tot mai apatic, fotbaliştii par cu gândurile la plajă, la cluburi, la gagici, la maşini, la orice altceva în afară de fotbal. Vorbesc de fotbaliştii adevăraţi, aia profesionişti, cu contracte demuncăsolide, cu salarii mari sau chiar enorme, plătite întotdeauna la secundă, nu cu 5 luni sau 3 ani întârziere... şi atunci doar dacă patronul n-a înfundat între timp bulăul!, de fotbaliştii adevăraţi care au toate taxele şi cotizaţiile plătite la zi, adică şi sănătatea, şi asigurările de toate alea (inclusiv dacă se zgârie niţel la piciorul ăla cu care dă golurile!), de fotbalul profesionist adică, în care toate drepturile şi obligaţiile sunt prevăzute în contracte perfect legale şi a căror respectare la sânge este de la sine înţeleasă. Ei bine, până şi în fotbalul ăsta pe deplin funcţional şi coerent, de la o vreme se produc fenomene aparent lipsite de noimă, dincolo de scorurile care şi ele au luat-o razna, cu vreo două sau trei excepţii cam toate echipele europene de top jucând absolut imprevizibil şi producând scoruri de-a dreptul suprarealiste. Vă întreb, bunăoară, cum o fi făcut Sahtior Doneţk de a bătut-o pe Real la Madrid, pentru cala numai o săptămână distanţă să ia 6 bucăţi la ea acasă, ba încă şi fără să reuşească să o bage măcar o singură dată în aţe, după ce la Madrid dăduse 3!? Ceea ce se petrece la echipele din Champions' League, teoretic spumamondială aacestui sport, adică 32 de echipe tot una şi una, este îngrijorător la maximum. Se vorbeşte de apatia lui Messi, de dezinteresul lui Neymar sau M'Bappe, de lipsa de formă a lui Kroos sau Modrici, chestiuni care se văd cu ochiul liber. Dincolo de astea, vedem îmbolnăviri de COVID-19 şi accidentari pe bandă rulantă, încât ai crede că bărbaţii de al'dat' din fotbal au lăsat acum unor fiinţe cu grave probleme fizice în ansamblu. Cert e că deranjamentul mental global se transpune şi în plan fizic, lucru pe deplin explicabil. Cred că dacă demenţa planetară generată de pandemie mai durează mult, ne vom mira văzând fotbalişti care reuşesc să încheie un meci cu durata normală. Vom ajunge să efectuăm câte 15 - 16 schimbări pe meci la fiecare echipă? Nu vă grăbiţi cu răspunsul, că nici ăştia 5 de acum nu păreau o alternativă plauzibilă acum doi ani!